Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 2596/2008)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A II-A PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI FAMILIE

DECIZIE Nr. 1651

Şedinţa publică de la 18 decembrie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) N.

GREFIER – J. E.

___     

MINISTERUL E.- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I – este reprezentat legal prin procuror O. O..

Pe rol , soluţionarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de partea civilă DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE – G, împotriva deciziei penale nr. 48 din 23 iunie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G i u r g i u în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit recurenta parte civilă DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE – G şi intimatul inculpat E. O..

     Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Curtea, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, în baza disp. art. 385/15 pct 1 lit.b Cod procedură penală, pune concluzii de respingere a recursului declarat, ca fiind nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, apreciind că nu este incident în cauză nici unul dintre cazurile de casare întrucât recursul declarat , vizează latura civilă . Totodată, nu este incindent nici cazul de casare prev. de pt.10 , întrucât din analiza hotărârilor recurate , rezultă că toate aspectele au fost avute în vedere de ambele instanţe, pronunţându-se la toate cererile formulate de către recurentă.

C U R T E A,

Asupra recursului penal de faţă pe baza lucrărilor şi a materialului din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2314 din 13.12.2007, J u d e c ă t o r i a G i u r g i u, în baza art.344 C.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică (a faptei săvârşită de inculpatul E. O.) din infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., în infracţiunea prevăzută de art. 280 din Legea 53/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 13 C.pen.

În baza art. 280 din Legea 53/2003 rap. la art. 74 lit. c C.pen. şi art. 76 lit. e C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 13 C.pen., a condamnat pe inculpatul E. O., fiul lui O. şi D., născut la data de 24.05.1956,

CNP (...), domiciliat în mun. G, str. (...) (...), . 4., . 8, jud.G, la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 rap. la art. 74 lit. c C.pen. şi art. 76 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a C.pen. şi art. 34 lit. b C.pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 81 al. 2 C.pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.

În baza art. 359 C.pr.pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 14 C.pr.pen. şi art. 346 C.pr.pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu sediul ales la Direcţia generală a finanţelor publice G, în mun. G, şos. B, nr. 12, jud. G.

A obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 105.311.300 lei ROL reprezentând TVA suplimentar, la plata sumei de 18.177.626 lei ROL reprezentând impozit pe venit suplimentar, şi la plata sumei de 14.976.193 lei reprezentând sume reţinute la sursă şi nevărsate la buget, sume la care urmează a se calcula penalităţi şi dobânzi.

În baza art. 191 al. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariul apărător oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 700/P/2007 al Parchetului de pe lângă J u d e c ă t o r i a G i u r g i u, înregistrat pe rolul J u d e c ă t o r i e i G i u r g i u sub nr(...), s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului E. O., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 6 şi art. 9 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a şi art. 41 alin. 2 C.pen.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că, din raportul de inspecţie fiscală nr. 14085/26.05.2005 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului G, rezultă că învinuitul E. O., în calitate de administrator şi asociat unic al SC B. D. J. SRL G, a creat un prejudiciu total de 154.404.471 lei ROL prin neachitarea impozitului datorat la bugetul de stat în perioada 2002-2004. De asemenea, organul de control a reţinut şi că agentul economic a reţinut din salarii contribuţiile la asigurări sociale de sănătate, şomaj, fără însă a plăti în termenul legal aceste sume, astfel încât figurează cu o contribuţie restantă în sumă de 45.000.000 lei.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, învinuitul a solicitat efectuarea unei expertize contabile, în accepţiunea sa, prejudiciul stabilit de organul financiar de control fiind mult prea mare.

Din raportul de expertiză întocmit de expert contabil autorizat E. N., a rezultat că în perioada verificată (ianuarie 2002-decembrie 2004), în dosarele lunare în care s-au îndosariat documentele de evidenţă contabilă, există atât facturi fiscale emise pentru lucrările efectuate ce s-au înregistrat în evidenţa contabilă, dar şi facturi fiscale ce nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă. De asemenea, nu au fost înregistrate absolut toate veniturile realizate.

Expertiza a stabilit un prejudiciu cert de 123.488.926 lei ROL, defalcat astfel: TVA suplimentar de plată-91.947.914 lei; suma nedeductibilă fiscal-13.363.386 lei; total general de plată TVA suplimentar-105.311.300 lei; impozit pe venit suplimentar-18.177.626 lei.

S-au scos în evidenţă, prin expertiză, sumele reţinute de la salariaţi şi neachitate bugetelor respective, ceea ce reprezintă fenomenul economic de „stopaj la sursă", în sumă totală de 14.976.193 lei, compus din: pensie suplimentară 9,5%-8.834.497 lei; fond şomaj 1%-983.946 lei; fond sănătate 6,5%-5.157.750 lei.

Din verificările efectuate asupra soldurilor debitoare ale conturilor disponibil la bancă şi disponibil la casă, a rezultat că ambele puteau asigura, cu regularitate, lună de lună, achitarea tuturor contribuţiilor reţinute de la salariat, precum şi cele datorate de către angajator, persoana responsabilă de comiterea întregului prejudiciu cauzat bugetului de stat, fiind învinuitul, în calitate de asociat şi unic administrator la SC B. COM J. SRL G.

În faza de urmărire penală, învinuitul a recunoscut săvârşirea faptelor, şi-a luat angajamentul de a achita în cel mai termen prejudiciul cauzat bugetului de stat, şi a declarat că este de acord cu concluziile raportului de expertiză contabilă.

Fapta şi vinovăţia inculpatului au fost conturate, în faza de urmărire penală, prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, adresa nr. 486/01.06.2005 a DGFP G, raportul de inspecţie fiscală nr. 14085/26.05.2006 al DGFP G, cu situaţiile şi centralizatoarele anexate, expertiza contabilă, declaraţiile învinuitului, cazier judiciar.

În cursul cercetări judecătoreşti, inculpatul nu s-a prezentat în faţa instanţei.

Din analiza materialului probator efectuat în cauză, instanţa a constatat că situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu corespunde adevărului, confirmându-se prin mijloacele de probă administrate, în sensul că, prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a SC B. D. J. SRL G, în perioada ianuarie 2002-decembrie 2004, a tuturor facturilor, inculpatul a creat un prejudiciu de 123.488.926 lei ROL, şi prin neachitarea la bugetele CAS, şomaj şi sănătate, a sumelor reţinute de la salariaţi, a creat un prejudiciu de 14.976.926 lei.

În şedinţa publică din data de 27.11.2007 instanţa de fond a pus în discuţia pârtilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C.pr.pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen. în infracţiunea prev. de art. 280 din Legea 53/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen., cu aplicarea art. 13 C.pen.

S-a reţinut că, inculpatul a comis fapta de reţinere şi nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, în perioada ian. 2002-dec. 2004, sub imperiul art. 280 din Legea 53/2003, iar până la data soluţionării cauzei, acest articol a fost abrogat prin art. 16 lit. b din Legea 241/2005.

Conform art. 13 C.pen., în cazul în care de la data săvârşirii infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. în alegerea legii penale mai favorabile, instanţa este obligată să ţină seama de toate consecinţele pe care le atrage încadrarea juridică a faptei într-o lege sau alta, respectiv condiţiile de incriminare, de urmărire şi judecată, voinţa legislativă producându-şi efectele indiferent de conduita procesuală a inculpatului. Pe de altă parte, una din regulile de bază ale tragerii la răspundere penală constă în faptul că o lege penală abrogată, în situaţia în care fapta prevăzută ca infracţiune continuă să fie incriminată într-un alt text de lege, nu poarte ultraactiva, decât dacă conţine dispoziţii mai favorabile, în sensul art. 13 C.pen.

Infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau cu amendă, iar infracţiunea prevăzută de art. 280 din Legea nr. 53/2003 se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă. S-a reţinut astfel caracterul mai favorabil al art. 280 din Legea nr. 53/2003, comparativ cu art. 6 din Legea nr. 241/2005. S-a avut în vedere şi aspectul că, în cauză nu au primi eficienţă cauzele de nepedepsire şi de reducere a pedepselor prevăzute de noul act normativ, întrucât inculpatul nu a acoperit prejudiciul până la primul termen de judecată.

În consecinţă, în baza art. 334 C.pr.pen., instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., în infracţiunea prevăzută de art. 280 din Legea 53/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 13 C.pen.

În baza acestui text de lege şi a art. 9 lit. b din Legea 241/2005, instanţa I - a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., gradul de pericol social concret al faptei, persoana inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptelor, împrejurări care constituie circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. c C.pen., pedepsele fiind aplicate în conformitate cu art. 76 al. 1 lit. e C.pen., respectiv art. 76 lit. d C.pen.

Infracţiunile săvârşite de inculpat fiind concurente, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a C.pen. şi art. 34 lit. b C.pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi mai bine atins fără privarea de libertate a inculpatului, instanţa, în baza art. 81 al. 2 C.pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare ce a fost stabilit conform art. 82 C.pen.

În baza art. 359 C.pr.pen., instanţa a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C.pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii cu intenţie a unei noi infracţiuni.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă cu suma de 26.808 lei RON, stabilită prin raportul de inspecţie fiscală nr. 14085/2005, reprezentând: impozit pe venit suplimentar-2.142 lei; dobânzi impozit pe vanit-846 lei; penalităţi de întârziere-227 lei; TVA suplimentar-14.635 lei; dobânzi TVA-7.109 lei; penalităţi de întârziere-1.849 lei, cu solicitarea ca accesoriile aferente debitelor să fie actualizate.

În baza art. 14 C.pr.pen. şi art. 346 C.pr.pen. instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă şi, având în vedere concluziile raportului de expertiză, l-a obligat pe inculpat către partea civilă la plata sumei de 105.311.300 lei ROL reprezentând TVA suplimentar, la plata sumei de 18.177.626 lei ROL reprezentând impozit pe venit suplimentar, şi la plata sumei de 14.976.193 lei reprezentând sume reţinute la sursă şi nevărsate la buget, sume la care urmează a se calcula penalităţi şi dobânzi.

Împotriva sentinţei de mai sus a declarat apel Agenţia de Naţională de Administrare Fiscală (reprezentând Statul Român) prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului G, criticând-o sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei pentru următoarele motive:

1. Cu privire la cuantumul despăgubirilor civile instanţa de fond în mod greşit Ie-a acordat în cuantumul stabilit prin Raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale, la cerere inculpatului şi nu în cuantumul stabilit prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 14085/2005, raport care a stat la baza actului de se3sizare a instanţei. Se apreciază că, având în vedere diferenţa de sumă dintre cele două acte, instanţa în virtutea rolului activ, ar fi trebuit să facă aplicarea art.327 alin.6 C. pr. pen. şi, eventual să dispună efectuarea unei noi expertize.

2. Instanţa de fond nu a examinat necesitatea luării unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatului până la concurenţa pagubei produse, prin instituirea unui sechestru asigurător.

Apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.116 C. pr. pen. când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoştinţele unui expert, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.

În cazul condamnării pentru o infracţiune cauzatoare de prejudiciu, când s-a¹ efectuat o expertiză pentru stabilirea pagubei, instanţa nu poate obliga pe făptuitor la despăgubiri în alt cuantum decât cel stabilit prin expertiză, reţinând o altă sumă ca prejudiciu.

În speţă, în condiţiile în care reprezentanţii părţii civile nu au formulat obiecţii la raportul de expertiză şi, nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecăţii în primă instanţă nu au solicitat efectuarea unei noi expertize instanţa nu putea dispune efectuarea unei noi expertize şi nici să cheme expertul pentru lămuriri conform art.327 alin.6 C. pr. pen,, în baza rolului activ, fiind obligată să aibă o poziţie echidistantă faţă de părţile din proces.

Or, cum nici la judecata în apel, partea civilă nu a solicitat efectuarea unei noi expertize contabile acest motiv de apel este nefondat.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motive de apel, se constată că partea civilă nu a solicitat luarea de măsuri asigurătorii pentru repararea pagubei şi nu a indicat bunurile aparţinând inculpatului asupra cărora se pot institui măsuri asigurătorii, iar potrivit art.163 alin.6 din C. pr. pen. (aşa cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003) luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie doar în cazul în care cel vătămat este o persoană fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

Pentru considerentele mai sus reţinute, prin decizia penală nr.48/23.06.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G i u r g i u în dosarul nr(...), s-a respins, ca nefondat apelul declarat de Agenţia naţională de Administrare Fiscală, în calitate de reprezentant al Statului Român şi s-a dispus obligarea ei la cheltuieli judiciare statului.

Onorariul avocat din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termen, partea civilă, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului G fără însă a se prezenta în instanţă pentru a-l susţine sau al-a motiva în scris conform dispoziţiilor art.385/10 Cod procedură penală.

Examinând hotărârea atacată, din oficiu, prin prisma a dispoziţiilor art.385/10 raportat la art.385/9 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul de faţă este nefondat şi va fi respins.

Soluţiile adoptate de instanţele ierarhic inferioare apar legale şi temeinice. Pe latură penală inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă corespunzătoare criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal.

Latura civilă a cauzei, antamată atât pe fond cât şi în apelul părţii civile , a fost corect soluţionată de instanţele anterioare. S-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă solicitată de inculpat şi admisă de organele de cercetare la care partea civilă nu a formulat nici un fel de obiecţiuni achiesând practic la sumele stabilite a fi datorate statului de inculpat.

Pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei, partea civilă nu a considerat necesar a solicita completarea raportului de expertiză sau lămuriri suplimentare care să determine prezenţa expertului desemnat, fiind respectate dispoziţiile art.116 şi urm. Cod procedură penală.

Împrejurarea că sumele (mai mari) pe care ea le-a pretins cu prilejul unui control efectuat la firma inculpatului nu s-au regăsit întocmai în cuprinsul raportului de expertiză contabilă nu era de natură a impune instanţei efectuarea unui nou raport, din oficiu, fiind asigurată poziţia echidistantă faţă de părţile din proces.

Pentru considerentele ce preced, Curtea apreciază că hotărârea atacată apare legală şi temeinică iar recursul părţii civile se vădeşte nefondat.

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins cu această menţiune.

Văzând şi dispoziţiile art.192 al.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-parte civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului G împotriva decizie penale nr.48 din 23.06.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G i u r g i u în dosarul nr(...).

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală recurenta este obligată la 300 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18 decembrie 2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. V. B. F. E. E. N.

GREFIER,

J. E.

Red. E.U./08.01.2009

Dact. C.B./13.01.2009/2 ex.