• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. 5052R din data 2009-07-08
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR(...)

Format vechi nr.3528/2009

R O M A N I A

CURTEA DE APEL B

SECTIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILA NR. 5052/R

Şedinţa publică de la 08 iulie 2009

Curtea compusă din :

PRESEDINTE (...) (...)

JUDECATOR (...) (...) (...)

JUDECĂTOR (...) T.

GREFIER E. N.

*********************

 

Pe rol fiind pronunţarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinţei civile nr.1204 din data de 12.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.16739/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul B. N., având ca obiect:”contestaţie împotriva deciziei de concediere”.

Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică de la 01 iulie 2009 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 08 iulie 2009, când a dat următoarea decizie.

 

C U R T E A,

 

Prin sentinţa civilă nr.1204 din data de 12.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, s-a admis contestaţia formulată de contestatorul B. N., în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – AVAS, s-a anulat decizia nr.248/8.04.2008, emisă de intimată; s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul anterior deţinut; s-a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii şi până la efectiva reintegrare, precum şi la plata contribuţiilor prevăzute de lege.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a obligat intimata la plata sumei de 4284 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul nr. 248 din 8.04.2008 intimata luat măsura concedierii contestatorului, motivat de faptul că HG nr. 68/2008 stabileşte numărul maxim de posturi la 510, având în vedere şi faptul că s-a redus activitatea de administrare a participaţiilor statului, activitatea de privatizare a societăţilor comerciale, activitatea de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare, precum şi necesitatea reducerii unor posturi din activităţile auxiliare din cadrul AVAS, reducerea volumului de activitate aferent compartimentelor AVAS.

S-a constatat că măsura concedierii a fost notificată reprezentanţilor salariaţilor, ITM B, Agenţiei locale pentru ocuparea forţei de muncă şi că la stabilirea ordinii de prioritate, intimata a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 81 din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007 - 2010 , măsura urmând să afecteze în ordine: posturile vacante; posturile salariaţilor care cumulează mai multe posturi sau cumulează pensia cu salariul; posturile celor care îndeplinesc condiţiile de vârsta şi stagiu de cotizare pentru pensionare, posturile celor care îndeplinesc condiţiile de pensionare la cerere, precum şi un criteriu suplimentar, respectiv posturile persoanelor care au solicitat de bună voie aplicarea măsurii concedierii.

S-a considerat că Ordinul contestat îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 74 Codul muncii, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege.

Cât priveşte efectivitatea măsurii concedierii, s-a reţinut că din organigramele depuse la dosar, rezultă că numărul de posturi a fost într-adevăr diminuat.

Referitor la caracterul serios al acestei măsuri, tribunalul a considerat că afirmaţiile contestatorului sunt neîntemeiate, având în vedere că prin HG nr. 68/2008 s-a stabilit o nouă structură a intimatei, cu un număr de posturi mai mic, act necontestat, iar motivele invocate de intimată justifică reducerea activităţii, implicit a numărului de locuri de muncă.

Instanţa de fond a avut în vedere că potrivit art.74 alin 1 lit c Codul muncii, decizia trebuie să cuprindă criteriile de stabilire a ordinii de prioritate în cazul concedierilor colective, aşa cum este si cazul contestatorului şi a arătat că, deşi în cadrul ordinului contestat se precizează ce criterii au fost avute in vedere, totuşi aceasta este o formulare generică, întrucât nu face vreo menţiune cât priveşte aplicarea acestor criterii la cazul concret, al contestatorului.

S-a considerat că scopul legii nu a fost acela ca în decizia de concediere să figureze numai o simplă menţiune, fără ca salariatul concediat să se încadreze în mod real în aceste criterii, întrucât în caz contrar, nu s-ar justifica textul de lege, în condiţiile în care astfel de criterii sunt prevăzute în mod general în contractul colectiv unic la nivel naţional, iar instanţa nu ar putea verifica dacă aceste criterii au fost şi respectate.

De asemenea, s-a mai reţinut că în privinţa contestatorului nu se poate reţine existenţa unuia dintre criteriile enumerate de intimata, în cauză nefiind făcută vreo dovadă a faptului că acesta cumulează mai multe funcţii sau pensia cu salariul, ori că a solicitat aplicarea măsurii concedierii.

S-a avut în vedere că prin HG nr. 68/2008 nu se stabileşte decât numărul de posturi din structura organizatorică a intimatei, fără a face vreo referire la motivele care impun aceste reduceri şi fără a impune realizarea concedierii colective.

S-a constatat că prevederile din regulamentul de organizare si funcţionare al intimatei au fost modificate astfel „concedierile colective determinate de reducerea numărului de posturi în structura organizatorică a AVAS se realizează conform dispoziţiilor legale şi ale contractului colectiv de muncă aplicabil" şi s-a arătat că la nivelul intimatei nu s-a adoptat vreo hotărâre care să dispună efectuarea concedierii colective şi care să fundamenteze necesitatea acestora, notificarea privind procedura de consultare cu reprezentanţii salariaţilor nefiind suficientă, deoarece are un caracter prealabil.

S-a indicat că potrivit art.711 Codul muncii, după realizarea acestor consultări premergătoare, angajatorul trebuia să realizeze alte notificări dacă decide aplicarea măsurii de concediere colectivă, or, o astfel de decizie nu există.

S-a considerat că simpla referire la HG nr. 68/2008 nu este determinantă în condiţiile în care aceasta, nu conţine nici o justificare a măsurii concedierii sau o obligaţie de a efectua astfel de concedieri, iar conform regulamentului de reorganizare şi funcţionare a AVAS Consiliul de Supraveghere şi îndrumare are competenţa de a aproba structura organizatorică.

S-a arătat că noua structura organizatorică a fost aprobată abia prin hotărârea CSI din data de 12.05.2008, fiind valabilă începând cu data de 2.06.2008, cu toate că pe organigramele şi statele de funcţii depuse de intimată la dosar apare data de 6.03.2008 ca fiind cea la care a fost aprobată noua structură.

S-a observat că din Hotărârea CSI in data de 6.03.2008 depusă de intimata la dosarul cauzei rezultă că pe ordinea de zi s-a aflat numai reintegrarea unui salariat în baza unei hotărâri judecătoreşti.

În fine, tribunalul a constatat că în toate notificările efectuate, intimata invocă numai necesitatea reducerii numărului de posturi, dar nu există o hotărâre a organelor de conducere ale intimatei în privinţa justificării acesteia, o analiza a activităţii instituţiei care să motiveze oportunitatea desfiinţării anumitor locuri de muncă din cadrul diferitelor servicii şi direcţii ale AVAS.

S-a apreciat că reducerea numărului de posturi nu se poate face în orice condiţii, ci numai cu respectarea dispoziţiilor legale, ceea ce prevede şi HG nr. 68/2008, iar în acest scop intimata are şi alte posibilităţi, nu doar aplicarea unei concedieri colective, în măsura în care nu sunt îndeplinite condiţiile necesare.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – AVAS, criticând sentinţa pentru nelegalitate pentru următoarele motive:

Conform art. 74 lit. c) din Codul muncii, decizia de concediere trebuie sa cuprindă în mod obligatoriu, criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, iar nu criteriul aplicabil fiecărui salariat afectat de concedierea colectiv, aşa cum a reţinut instanţa de fond.

S-a arătat că în cuprinsul ordinului s-au menţionat criteriile in discuţie, aşa cum sunt prevăzute de art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007-2010, iar în aplicarea prevederilor art. 71 din Codul muncii, la acestea a mai fost adăugat un criteriu, în sensul că măsura concedierii va afecta şi posturile ocupate de persoane care au solicitat de buna voie aplicarea concedierii, indiferent de vârstă.

S-a precizat că în notificările transmise reprezentanţilor salariaţilor AVAS, ITM B, AJOFM Sector 1 şi AMOFM B au fost prevăzute la punctul 8, criteriile minimale care vor fi avute in vedere la luarea măsurii de desfacere a contractului individual de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

S-a învederat că art.81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007 - 2010, se referă pe de o parte, la salariaţii care vor fi primii afectaţi de concediere (alin.1), iar pe de altă parte, la salariaţii ale căror contracte de muncă vor fi desfăcute în ultimul rand (alin.2).

S-a arătat că nici un text de lege nu prevede că pot fi desfiinţate numai posturile ocupate de salariaţii prevăzuţi la alin.1 al art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007-2010, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond, adăugându-se că după desfiinţarea acestor posturi, inevitabil se ajunge şi la desfiinţarea altora, angajatorul fiind obligat să desfacă în ultimul rând contractele de muncă ale persoanelor protejate de lege.

S-a învederat că la momentul emiterii deciziei de concediere, intimatul nu se încadra nici în categoria salariaţilor protejaţi de art. 81 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007-2010 şi nici în vreuna din situaţiile prevăzute de art. 60 alin.1 din Codul muncii.

S-a învederat că lipsa din conţinutul deciziei de concediere a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate în cazul concedierii colective nu este sancţionată de prevederile codului cu nulitatea deciziei respective, legiuitorul prevăzând expres această sancţiune atunci când a intenţionat să sancţioneze cu nulitatea deciziei lipsa din conţinutul acesteia a unor elemente (art. 62 alin. 2 din Codul muncii).

Referitor la aprecierea instanţei că prin HG nr. 68/2008 nu se stabileşte decât numărul de posturi din structura organizatorică a intimatei, fără a face vreo referire la motivele care impun aceste reduceri şi fără a impune realizarea concedierii colective, recurenta a învederat că art. 1 alin.3 din OUG nr. 23/2004 prevede că „organizarea, funcţionarea, numărul de posturi şi sediul A.V.A.S. se aprobă prin hotărâre a Guvernului".

S-a amintit că prin HG nr. 68/2008 s-a dispus reducerea de la 610 la 510 a numărului maxim de posturi în structura organizatorică a AVAS, urmând ca AVAS să realizeze concedierile colective conform dispoziţiilor legale şi ale contractului de muncă aplicabil.

Astfel, s-a arătat că actul normativ indicat mai sus dispune reducerea numărului de posturi în cadrul structurii organizatorice AVAS, deci a structurii organizatorice existente la data intrării sale in vigoare, iar Consiliul de Supraveghere şi îndrumare nu are printre competentele sale şi pe aceea de a dispune efectuarea de concedieri colective, numirea şi eliberarea din funcţie a personalului AVAS fiind de competenţa exclusivă a preşedintelui instituţiei.

S-a susţinut că în acord cu prevederile articolului unic pct. 2 din HG nr.68/2008, concedierea colectivă s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile - Codul muncii şi Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007-2010 şi ale contractului colectiv de muncă aplicabil (CCM 2008-2009).

S-a arătat că potrivit prevederilor art. 69 si 70 din Codul muncii, coroborate cu prevederile art. 79 din Contractul Colectiv la nivel naţional 2007-2010, AVAS a transmis la data de 04.02.2008 Notificarea privind intenţia de concediere colectivă, înregistrata sub nr. P/645/04.02.2008, iar în temeiul art. 711 din Codul muncii şi potrivit dispoziţiilor art. 55 si art. 57 din Contractul Colectiv la nivelul AVAS 2008-2009, a fost emisă a doua Notificare privind concedierea colectivă înregistrată cu nr. P/1611/06.03.2008.

S-a învederat că T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i a ignorat cu desăvârşire conţinutul Ordinului contestat, sens în care s-a arătat că la alin. 3 din acesta sunt menţionate în mod expres prevederile Procedurii Interne privind unele măsuri dispuse în vederea aducerii la îndeplinire a prevederilor HG nr. 68/2008 pentru modificarea si completarea art. 4 din HG nr. 837/2004 privind organizarea şi funcţionarea AVAS, înregistrată sub nr. P/417/24.01.2008, aprobată de Preşedintele AVAS.

Or acest înscris reprezintă actul decizional al angajatorului privind măsurile dispuse în vederea ducerii la îndeplinire a prevederilor HG nr. 68/2008, în baza acestei proceduri, aprobate de către preşedintele AVAS, a fost demarat şi desfăşurat procesul de concediere colectivă în conformitate cu legislaţia în vigoare în vederea aplicării prevederilor HG 68/2008.

S-a arătat că nici un text de lege nu condiţiona emiterea ordinului de concediere a intimatului de modificarea AVAS (modificarea structurii organizatorice a AVAS), dimpotrivă, după efectuarea concedierii colective ca urmare a reducerii numărului de posturi, dispusă prin hotărâre a Guvernului, s-a impus modificarea structurii organizatorice a AVAS, prin reorganizarea compartimentelor funcţionale şi reducerea corespunzătoare a numărului de funcţii de conducere.

Astfel, Consiliul de Supraveghere şi îndrumare a aprobat noua structura organizatorică a instituţiei începând cu data de 02.06.2008, având ca principal argument reducerea cu 100 a numărului de posturi, conform HG nr.68/2008.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., cât şi din oficiu, conform art.3041 C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

Prin Ordinul Preşedintelui AVAS nr. nr.248/8.04.2008 contestat în prezenta cauză, s-a dispus încetarea contractului de muncă al intimatului contestator B. N., expert în cadrul Direcţiei Generale Monitorizare Contracte Post privatizare - Direcţia Monitorizare Contracte Post privatizare, în temeiul art. 65 din Codul muncii.

La emiterea acestui ordin s-au avut în vedere prevederile HG nr. 68/23.01.2008 pentru modificarea şi completarea art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 837/2004 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor, prin care numărul maxim de posturi în structura organizatorică AVAS a fost stabilit la 510.

În cuprinsul ordinului, ţinând cont de prevederile art.74 alin.1 lit.a din Codul muncii au fost indicate următoare motive care au determinat concedierea: activitatea de administrare a participaţiilor statului la societăţile comerciale a fost redusă, ca urmare a diminuării sau vânzării participaţiei deţinute de stat la capitalul social al acestora; activitatea de privatizare a societăţilor comerciale a fost redusă ca urmare a vânzării integrale a participaţiei deţinute de stat la unele dintre acestea; activitatea de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale a fost redusă ca urmare a realizării de către cumpărători a clauzelor asumate prin contractele de vânzare – cumpărare acţiuni; activitatea de recuperare a creanţelor statului a fost afectată prin reducerea simţitoare a activităţi; necesitatea reducerii unor posturi din activităţile auxiliare din cadrul AVAS ca urmare a diminuării activităţii principale a AVAS, reducerea volumului de activitate aferent Direcţiilor Generale/Direcţiilor/Serviciilor din cadrul AVAS, evitarea paralelismelor în activitatea direcţiilor, sporirea eficienţei muncii.

Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei, Curtea reţine că recurentul s-a conformat prevederilor art.55 alin.2 lit.2 din Contractul colectiv de muncă la nivelul AVAS, înregistrat sub nr.724/6.02.2008 la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială din cadrul M i n i s t e r u l u i M u n c i i, Familiei şi Egalităţii de Şanse, respectiv a iniţiat, în timp util şi în scopul ajungerii la o înţelegere, în condiţiile prevăzute de lege, consultări cu reprezentaţii salariaţilor cu privire cel puţin la metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor sau de reducere a numărului de salariaţi care vor fi concediaţi; atenuarea consecinţelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează printre altele sprijin pentru recalificare sau reconversia profesională a salariaţilor concediaţi.

Astfel, recurentul a transmis la data de 4.02.2008 Notificare privind intenţia de concediere colectivă atât Inspectoratului T e r i t o r i a l d e Muncă, Agenţiei Locală şi Teritoriale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cât şi reprezentanţilor salariaţilor, care au formulat o serie de propuneri ce trebuie avute în vedere la concedierea celor 100 de salariaţi, potrivit HG nr.68/2008, fiind agreate de către angajator doar o parte dintre acestea.

Angajatorul şi reprezentanţii salariaţilor au încheiat o nota la data de 4.03.3008 cu privire la noua notificare privind concedierea colectivă şi cuprinsul ordinului de concediere, iar potrivit notei din 26.03.2008 încheiată de către conducerea AVAS şi reprezentanţii salariaţilor a rezultat că la aplicarea efectivă a reducerii de personal toate posturile au fost reduse, fiind făcută propunerea ca salariaţii cuprinşi în procedura de concediere colectivă să beneficieze în perioada preavizului plătit de serviciile de preconcediere acordate de către Agenţia Locală de Ocupare a Forţei de Muncă.

În speţă, intimatul contestator a efectuat cumularea orelor absentate în vederea căutării unui loc de muncă, cu reducerea perioadei de preaviz la J, cererea sa fiind aprobată de angajator.

Prin hotărârea recurată în cauză, prima instanţă a constatat în mod judicios faptul că acest ordin îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 74 Codul muncii, în privinţa menţiunilor prevăzute de lege, în condiţiile în care în cuprinsul său au fost indicate criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi avute în vedere în cazul concedierii colective.

Astfel, având în vedere prevederile art. 74 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, angajatorul a enumerat în art.III din Ordinul amintit, criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, precizând că măsura concedierii colective va afecta în ordine: posturile vacante; D. al salariaţilor care cumulează două sau mai multe funcţii, precum şi ale celor care cumulează pensia cu salariul; D. ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de vârstă standard şi stagiul de cotizare şi nu au cerut pensionarea în condiţiile legii; D. ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare la cererea lor. Totodată, în raport de prevederile art. 71 din Codul muncii, la aceste criterii pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, angajatorul a adăugat şi următorul criteriu: D. ale persoanelor care solicită de bună voie aplicarea măsurii concedierii, indiferent de vârstă.

Cu toate acestea, instanţa de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 74 lit. c) din Codul muncii, apreciind greşit că decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu criteriul aplicabil fiecărui salariat afectat de concedierea colectivă.

Curtea reţine că textul legal amintit stipulează că în decizia de concediere se cuprind în mod obligatoriu doar criterii de stabilire a ordinii de priorităţi, condiţie îndeplinită în cauza dedusă judecăţii, iar nu şi criteriul aplicabil fiecărui salariat afectat de concedierea colectivă, cum a apreciat prima instanţă.

Or, de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut obligativitatea menţiunii criteriului aplicabil fiecărui salariat afectat de concedierea colectivă şi nici sancţiunea nulităţii deciziei de concediere pentru neindicarea acestuia, instanţa de judecată nu poate interpreta altfel, întrucât unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă („ubi lex non distinguit, nec nos distinguit debemus”).

De asemenea, Curtea constată că instanţa de fond a apreciat în mod eronat şi faptul că intimata recurentă avea obligaţia de a face dovada faptului că salariatul afectat de măsura concedierii cumulează mai multe funcţii sau pensia cu salariul, ori că a solicitat aplicarea măsurii concedierii, întrucât nici un text de lege nu prevede că pot fi desfiinţate numai acele posturi ocupate de salariaţii prevăzuţi la alin.1 al art. 81 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007-2010, raţiunea legiuitorului fiind ca aceste posturi să fie desfiinţate mai întâi, iar nu să interzică concedierea şi a altor salariaţi care nu se află în această situaţie.

De adăugat că intimatul nu se afla în vreuna dintre situaţiile prevăzute de art.59 şi art. 60 alin.1 C.muncii, în care nu poate fi dispusă concedierea.

Curtea mai reţine că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi în ceea ce priveşte caracterul real şi serios al concedierii contestate în cauză.

Astfel, pe de o parte, instanţa de fond constată că măsura concedierii a fost efectivă şi serioasă, reţinând judicios că prin HG nr. 68/2008 a fost stabilită o nouă structură a intimatei, cu un număr de posturi mai mic, sens în care au fost modificate prevederile din regulamentul de organizare şi funcţionare al intimatei şi a fost transmisă notificarea privind procedura de consultare cu reprezentanţii salariaţilor, precum şi că din organigramele rezultă că numărul de posturi a fost într-adevăr diminuat şi că intimata şi-a îndeplinit obligaţia de a prevedea în notificările transmise reprezentanţilor salariaţilor AVAS, ITM B, AJOFM Sector 1 şi AMOFM B criteriile care vor fi avute în vedere la luarea măsurii de desfacere a contractului individual de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Însă, pe de altă parte, instanţa de fond apreciază, fără temei legal, că era necesară o analiză a activităţii instituţiei, care să motiveze oportunitatea desfiinţării anumitor locuri de muncă din cadrul diferitelor servicii şi direcţii ale AVAS, respectiv adoptarea unei hotărâri care să dispună efectuarea concedierii colective şi care să fundamenteze necesitatea acestora, după care să fie realizate alte notificări.

Astfel, instanţa de fond nu a avut în vedere procedura internă adoptată de Preşedintele AVAS privind unele măsuri dispuse în vederea aducerii la îndeplinire a prevederilor HG nr. 68/2008 pentru modificarea si completarea art. 4 din HG nr. 837/2004 privind organizarea şi funcţionarea AVAS, înregistrată sub nr. P/417/24.01.2008; referatul privind fundamentarea reducerii numărului de posturi din Direcţia Generală Monitorizare Contracte E. înregistrată sub nr.1352/30.01.2008, prin care s-a propus reducerea numărului de posturi de la 40 la 31 de experţi, în limita prevederilor HG nr.68/2008 (reducerea numărul de posturi din structura organizatorică a AVAS a numărului maxim de posturi de la 610 la 510), având în vedere că doar 30 de experţi din cadrul Direcţiei Monitorizare Contracte E. şi 14 experţi din cadrul Direcţiei Monitorizare şi H. Venituri E. monitorizează contracte aflate în derulare; lista nominală înregistrată sub nr.672/21.02.2008, cuprinzând salariaţii din cadrul Direcţia Generală Monitorizare Contracte E. ce urmează a fi concediaţi, în care figurează şi intimatul contestator; organigramele şi statele de funcţii depuse la dosar cu privire la noua structură organizatorică.

De asemenea, prima instanţă nu a ţinut seama de faptul că organizarea, funcţionarea, numărul de posturi şi sediul A.V.A.S., potrivit prevederilor art. 1 alin.3 din OUG nr. 23/2004 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar prin HG nr. 68/23.01.2008 pentru modificarea şi completarea art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 837/2004 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor s-a dispus reducerea numărul de posturi din structura organizatorică a intimatei de la 610 la 510, în anul 2008.

Este lipsit de relevanţă faptul că prin hotărârea nr.6/12.05.2008 a Consiliului de supraveghere şi îndrumare a AVAS, la care face referire prima instanţă, s-a aprobat nota privind aprobarea noii organigrame şi a noului Regulament de organizare şi Funcţionare AVAS, urmare a implementării proceduri de concediere colectivă, determinată de aducerea la îndeplinire a HG nr.68/2008, întrucât acest Consiliu potrivit art.4 alin.1 din HG nr.837/2004 dispune numai cu privire la structura organizatorică, neavând competenţă decizională de a înfiinţa şi desfiinţa efectiv posturi în cadrul AVAS, Guvernul fiind acela care aprobă organizarea, funcţionarea şi numărul de posturi din cadrul AVAS, potrivit art.1 alin.3 din HG nr.837/2004, preşedintele instituţiei fiind cel care aprobă prin ordin statul de funcţii.

Este relevant a menţiona faptul că ordinul contestat în cauză a fost emis în temeiul art. 65 din Codul muncii, iar analiza legalităţii acestuia de către instanţa de fond trebuia făcută prin prisma condiţiilor concedierii din motive neimputabile salariatului, care nu limitează motivele care determină desfiinţarea locului de muncă, impunând numai condiţia ca acestea să fie reală şi serioasă.

Astfel, de vreme ce postul ocupat de contestator a fost efectiv desfiinţat, instanţa de fond avea competenţa de a verifica numai legalitatea măsurii concedierii, iar nu şi oportunitatea acesteia, în condiţiile în care prin Hotărâre de Guvern nr.68/2008 s-a dispus reducerea numărului de posturi la nivelul instituţiei de la 610 la 510 salariaţi.

Pentru toate considerentele arătate, reţinând incidenţa motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, în temeiul dispoziţiilor art.312 din C.pr.civ., va modifica sentinţa recurată, în sensul că va respinge contestaţia, ca neîntemeiată.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Admite recursul formulat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinţei civile nr.1204 din data de 12.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.16739/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul B. N..

Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, contestaţia.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 08.07.2009.

 

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) T. (...)

(...)

 

GREFIER

N. E.

 

 

Red.: F.G. R.

Dact.: RF./2ex.

10.08.2009

Jud. fond.: E. F.; D. H. D.

Toate spetele


Sus ↑