Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin sentinta civila 249/C/2013, pronuntata de Tribunalul neamt in dosarul nr. ...XX a fost admisa contestatia  formulata de contestatorul M. I., in contradictoriu  cu  intimata  in consecinta:

- s-a anulat decizia emisa de intimata sub nr. 6257/7.05.2012, privind desfacerea contractului de munca al contestatorului, ca nelegala.

- s-a dispus reintegrarea contestatorului in functia detinuta anterior concedierii si a fost obligata intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii, 8.05.2012 si pana la momentul reintegrarii efective.

- a fost obligata intimata sa plateasca contestatorului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului N., sub numarul XXXX din 08.08.2012, contestatorul M. I., domiciliat in Piatra N.,  M., nr. 2,, jud. N., a chemat in judecata pe intimata S. C. C. S. N. C. cu sediul in localitatea Gheraiesti, jud. N., pentru ca in contradictoriu cu aceasta si pe baza probelor administrate sa se dispuna anularea deciziei nr. 6257/07.05.2012 de desfacere a contractului individual de munca, reintegrarea in munca, plata drepturilor salariale de care a fost lipsit precum si plata cheltuielilor de judecata.

Contestatorul arata ca in fapt, i s-a desfacut contractul de munca in temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii . In data de 21.07.2010, a incheiat contract individual de munca pentru functia de agent comercial pe perioada nedeterminata. Pe timpul desfasurarii raporturilor contractuale, nu a produs nici o paguba unitatii angajatoare, iar pe data de 09.07.2012, a fost instiintat ca i-a fost desfacut contractul individual de munca in temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii in baza cererii sale de incetare a activitatii. Se sustine ca nu a semnat niciodata o astfel de cerere si nici nu a formulat vreo astfel de solicitare catre conducerea societatii.

In copie au fost depuse o  acte: decizia de desfacere a raporturilor de munca, plicul de corespondenta, contractul individual de munca precum si actul de identitate.

La data de 24.01.2013, intimata a depus intampinare prin care a expus elemente din desfasurarea raporturilor de munca precum si eventuale pagube produse de catre contestator in desfasurarea activitatii sale, nefacand insa nicio aparare pe cauza dedusa judecatii respectiv desfacerea raporturilor de munca si contestarea deciziei de catre contestator.

In finalul intampinarii, se arata ca lasa la aprecierea instantei, hotararea prin care se va analiza desfacerea contractului de munca.

Instanta analizand actele depuse la dosarul cauzei precum si sustinerile partilor urmeaza a retine urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Contestatorului i-a fost desfacut contractul de munca din functia de agent comercial, in baza deciziei nr. 6257/07.05.2012, in temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii , insa contestatorul arata ca nu a formulat vreo cerere de desfacere a raporturilor de munca, motiv pentru care considera ca decizia de desfacere a raporturilor de munca ca fiind nelegala si netemeinica.

Contractul de munca a fost desfacut in temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii conform carora contractul individual de munca poate inceta ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea. Pentru o astfel de incetare a raporturilor de munca este imperios necesara formularea unei cereri din partea salariatului, intemeiata in drept, la care unitatea angajatoare sa isi dea acordul, astfel fiind realizata manifestarea de vointa a partilor contractuale in vederea incetarii raportului de munca.

Desi in cauza de fata, instanta a insistat in depunerea la dosarul cauzei a cererii de incetare a raporturilor de munca intocmita de catre salariat, unitatea intimata nu a putut face dovada existentei unei astfel de cereri, rezultand ca decizia de desfacere nu a fost luata ca urmare a unei manifestari de vointa in acest sens.

D. urmare, instanta a constatat ca decizia este netemeinica si nelegala si a dispus anularea sa si reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior desfacerii ilegale a raportului de munca.

S-a aratat ca nu pot fi retinute sustinerile invocate de catre intimata prin intampinare cu privire la eventuale neintelegeri generate de catre salariat sau eventualele pagube produse de catre acesta deoarece nu au legatura cu obiectul cauzei.

De asemenea nu pot fi retinute nici aspectele invocate de catre reprezentantul unitatii intimate in fata instantei, conform carora prin semnarea unei declaratii de catre salariat prin care admite ca nu are pretentii salariale ar rezulta ca si-ar fi expus acordul cu privire la desfacerea contractului de munca. Este adevarat, se arata, ca procedura privind acordul la incetarea contractului de munca poate fi initiat de catre oricare dintre parti, insa in aspectul invocat, nu reiese sub nicio forma ca salariatul ar fi de acord cu desfacerea raportului de munca in baza art. 55 lit. b din Codul muncii .

Conform cu art. 80 din Codul muncii , intimata ca urmare a desfacerii ilegale a raportului de munca a fost obligata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar in conformitate cu art. 274 Cod procedura civila, instanta a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecata, conform chitantelor de la dosarul cauzei, reprezentand onorariu de avocat.

Impotriva acestei hotarari in termen legal a declarat recurs intimata care a solicitat admiterea recursului si pe fond respingerea contestatiei.

Recurenta arata ca desi la dosar nu exista cererea de incetare a raporturilor de munca,  formulata de contestator, totusi  trebuie avut in vedere faptul ca acesta a scris cu mana lui” vreau somaj” ceea ce confirma ca acesta si-a dorit incetarea  raporturilor de munca.

Mai mult, arata recurenta, desfacerea contractului de munca este o urmare fireasca a faptului, ca angajatul  nu a respectat programul de lucru; a stricat doua motoare si vindea in timpul serviciului si produse, care apartineau altor firme.

Sustinand ca angajatul si-a dat acordul cu privire la desfacerea contractului de munca recurenta a solicitat respingerea  recursului.

Prin intampinarea formulata intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului si mentinerea hotararii instantei de fond ca fiind temeinica si legala.

In recurs nu s-au administrat probe noi.

Curtea examinand hotararea recurata in raport de sustinerile recurentei, de probele administrate de instanta de fond si de dispozitiile legale in materie, constata recursul  nefondat.

Prin decizia contestata, respectiv Decizia 6257/7.05.2012 s-a dispus desfacerea contractului de munca pentru contestator, incepand cu 8.05.2012, in temeiul art. 55 lit. b din art. 279 .

Potrivit art. 55 lit. b din art. 279 , „ contractul individual de munca poate inceta ca urmare a acordului partilor la data convenita de acestea”.

Asadar pentru incetarea contractului individual de munca in temeiul dispozitiilor art. 55 lit. b din art. 279 , este necesar acordul ambelor parti, exprimat in acest sens, acord ce nu s-a dovedit ca a existat in cauza.

Imprejurarea invocata de recurenta precum ca, angajatul a scris ca solicita somaj nu poate fi asimilat cu vointa acestuia exprimata in sensul dispozitiilor art. 55 lit. b art. 279 .

Celelalte aspecte relatate de recurenta, care privesc abaterile disciplinare savarsite de intimatul-contestator, nu prezinta nicio relevanta in cauza intrucat temeiul desfacerii contractului individual de munca nu il constituie art. 61 din art. 279 .

Verificand legalitatea deciziei prin care s-a dispus desfacerea contractului de munca individual in temeiul art. 55 lit. b din art. 279 , temeinic si legal instanta de fond a constatat ca nu este indeplinita conditia privind acordul partilor pentru  incetarea contractului de munca, conditie ce nu  a fost dovedita nici in recurs, motiv pentru care Curtea va respinge recursul ca  fiind nefondat.

In ceea ce  priveste cheltuielile de judecata, Curtea va obliga recurenta sa plateasca intimatului doar cheltuielile de transport efectiv facute de acesta pentru cei  240 Ron (contravaloare combustibil), mai putin, contravaloarea rovinetei - care nu se justifica a fi  retinuta in sarcina recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DE C I D E

Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta-parata recurent  sentintei civile nr. 249 din 28.02.2013, pronuntata de Tribunalul N.  in dosarul nr. ...XX.