• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00

Numarul de ore de munca prestate de catre salariatii cu fractiune de norma, inferior orelor de munca prestate in cadrul programului normal de lucru de 8 ore/zi, 40 de ore/saptamana, 170 ore/luna

Hotararea nr. 1820 din data de 29 februarie 2012
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

Prin sentinta civila nr. 2042 din 02.03.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. ...X, a fost admisa, in parte, actiunea precizata formulata de reclamantii P. V., P. S. D., P. M. C., R. V. G., C. M., in contradictoriu cu parata S. C. F. IT S. A., iar, in consecinta, a fost obligata parata sa achite reclamantilor drepturi salariale restante si dobanda legala calculata de la scadenta fiecarei sume si pana la 31 decembrie 2010, precum si in continuare, pana la achitarea efectiva a urmatoarelor sume: catre P. V. 62. 194,72 lei; catre P. S. 62. 060,76 lei; catre P. M. 99. 541,33 lei; catre R. V. 92. 158,26 lei; catre C. M. 13. 799,46 lei; a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea reclamantilor de obligare a paratei la achitarea indemnizatiei de concediu de odihna pentru anul 2008 si a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea reclamantilor de obligare a paratei la restituirea cheltuielilor de management.

Codul muncii comentat. Noua organizare a muncii.  Marius-Catalin Predut

Prin aceeasi sentinta, a fost obligata parata la achitarea cheltuielilor de judecata catre reclamanti in suma de 2000 lei, reprezentand onorariu expert si a fost omologat raportul de expertiza efectuat in cauza de expertul F. P., aflat in dosar la filele 397 - 424 ca facand parte din prezenta sentinta.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, reclamantii au fost angajatii paratei avand fiecare contract individual de munca pe perioada nedeterminata, cu timp partial de munca de 2,4 ore/zi, pana in iunie 2008 cand li s-a majorat perioada de munca la 8 ore iar salariul era cel negociat prin contractul individual de munca si actele aditionale, neexistand nicaieri mentiunea ca plata acestuia si cuantumul se face in functie de norma de munca.

Din anexa 3 a raportului de expertiza, in functie de ordinele de plata intocmite de paratul-angajator, s-a retinut ca, incepand cu luna aprilie 2008, drepturile salariale pentru reclamanti au fost achitate cu intarziere si doar partial, dupa un calcul propriu efectuat de parata-angajator.

Astfel, salariul pentru luna aprilie 2008 a fost achitat reclamantilor in 10 decembrie 2008, salariul pentru decembrie 2008 in 8 aprilie 2008, etc. iar platile au fost partiale fata de salariul negociat si inscris in contractul individual de munca si actele aditionale anexe pentru fiecare reclamant.

Din declaratia martorului reclamantilor, care a desfasurat activitati impreuna cu acestia, din partea Universitatii Politehnica Bucuresti, la cele doua proiecte de cercetare, s-a retinut ca o parte a activitatii zilnice, o perioada de timp, reclamantii salariati au desfasurat-o, conform necesitatilor proiectelor in cadrul carora isi desfasurau activitatea, la sediul Universitatii Politehnice Bucuresti, la Targoviste si Gaiesti.

Aceasta nu inseamna ca, neprezentandu-se la prima ora la parat pentru a deschide calculatorul, nu au lucrat efectiv in acele zile.

Rezultatele muncii acestora s-au concretizat in rezultatele proiectului si au fost evidentiate in rapoartele de audit intocmite si in banii efectiv primiti de parata-angajator in cadrul proiectelor, de la Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Conform cauzelor contractelor individuale de munca incheiate intre parti, reclamantii ca salariati trebuiau sa presteze munca, iar parata ca angajator trebuia sa-i plateasca in functie de salariul negociat.

Din dovezile atasate - raportul de expertiza - anexa 3, 4 s-a retinut ca parata nu le-a achitat lunar reclamantilor drepturile salariale negociate iar pentru retinerile efectuate aceasta nu a avut o hotarare judecatoreasca care sa stabileasca caracterul cert, lichid si exigibil al sumei de retinut.

In functie de calculele efectuate de experti, in anexa 3-4, s-a retinut ca intr-adevar parata are de achitat catre fiecare reclamant sume de bani cu titlu de diferente de drepturi salariale neachitate pentru perioada solicitata de fiecare reclamant.

Sarcina achitarii drepturilor salariale cade in sarcina paratei angajator prin state de plata semnate de reclamantii salariati sau prin orice alte documente care demonstreaza efectuarea platii in totalitate catre salariatul indreptatit, iar parata nu a facut o asemenea dovada.

Din ordinele de plata  prezentate  expertului si evidentiate in anexa 3 s-a retinut clar ca parata nu a achitat in totalitate drepturile salariale lunare catre reclamantii salariati iar sumele au fost achitate cu intarziere, dupa introducerea actiunii de catre reclamanti si in urma controlului efectuat de Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti pe acest aspect.

Cu privire la dobanda legala, Tribunalul a considerat acest capat de cerere intemeiat conform dispozitiilor art. 161 alin. 4 Codul muncii , pentru intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia angajatorul datoreaza daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, iar in cazul de fata instanta a admis cererea de obligare a paratei la plata de daune interese egale cu dobanda legala calculata de la data scadentei fiecarei sume pana in decembrie 2010, data efectuarii expertizei si in continuare, pana la achitarea efectiva a sumelor de catre parata.

Cu privire la cererea de obligare a paratei la plata indemnizatiei de concediu de odihna pentru anul 2008, Tribunalul a retinut din continutul raportului de expertiza ca pentru reclamantul C. M. a fost achitat in octombrie 2008 iar pentru restul reclamantilor in aprilie 2009.

Cu privire la cererea reclamantilor de obligare a paratei la restituirea sumelor incasate de parata cu titlu de „curs pregatire management” Tribunalul a considerat ca este neintemeiata.

Parata nu a incasat lunar de la reclamanti aceste sume, pentru care le-a eliberat chitante si facturi, ca sa trebuiasca sa le restituie, ci a emis aceste chitante si facturi cu titlu de „contravaloare curs pregatire management”, lunar, pe numele fiecarui reclamant, tocmai pentru a justifica diferenta de salariu retinuta lunar din totalul drepturilor salariale si neachitata reclamantilor salariati. Prin obligarea paratei la achitarea diferentei de drepturi salariale neachitate pentru fiecare reclamant se urmareste ca salariatii sa-si primeasca salariul lunar pentru munca prestata, evidentiata in contabilitatea paratei, dar neplatita. Daca am obliga parata sa achite si aceste sume lunare conform chitantelor emise ar insemna ca aceasta plateste de doua ori aceeasi munca, aceeasi diferenta neachitata, ceea ce ar insemna imbogatire fara justa cauza pentru reclamanti.

In fapt, aceste sume nu au fost achitate de reclamanti din buzunarul lor ci reprezinta justificarea scriptica a sumelor retinute din salariul lunar, deoarece parata nu avea o hotarare judecatoreasca in acest sens.

Prin incheierea de sedinta din data de 25.06.2010, pronuntata de aceeasi instanta, in acelasi dosar, a fost respinsa cererea de suplimentare a probatoriului cu un martori formulata de aparatorul reclamantilor, a fost respinsa proba cu expertiza IT solicitata de aparatorul paratei ca neutila cauzei si s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, avand ca obiective: sa se stabileasca daca exista drepturi salariale restante, sa se arate de unde provin aceste diferente si in ce suma si pentru ce perioada, sa se stabileasca daca societatea are de platit indemnizatia de concediu de odihna pentru anul 2008, sa se calculeze dobanda legala. La intocmirea lucrarii expertul va avea in vedere contractele individuale de munca ale reclamantilor, statele de plata, foi de prezenta, fise de pontaj sau alte acte privind evidenta prezentei reclamatilor la serviciu.

In vederea efectuarii expertizei contabile a fost desemnat expert potrivit prevederilor articolului 201-202 din Codul de procedura civila prin tragere la sorti de pe lista comunicata de Biroul Local de Expertize Tehnice pe domnul Faciu P. si s-a stabilit onorariu provizoriu de expert in cuantum de 2000 lei in sarcina reclamantilor, respectiv cate 400 lei in sarcina fiecarui reclamant si pune in vedere acestora prin aparator sa depuna la dosarul cauzei, in termen de 5 zile, dovada achitarii onorariului de expert, sub sanctiunea decaderii din proba.

S-a efectuat adresa si nota telefonica catre expertul desemnat prin care i s-a pus in vedere sa intocmeasca lucrarea in conformitate cu prevederile art. 208, 209 C. pr. civ., sens in care s-au comunicat obiectivele incuviintate de instanta si catre Biroul Local de Expertize Tehnice prin care s-a adus la cunostinta desemnarea domnului Faciu P. in calitate de expert in prezenta cauza.

Pentru a pronunta aceasta incheiere, prima instanta constatand ca la dosarul cauzei este atasat Regulamentul de Ordine Interioara, ca nu exista nici o lista semnaturi ale salariatilor si avand in vedere aspectele ce tind a fi dovedite, s-a respins cererea formulata de aparatorul reclamantilor de suplimentare a probatoriului cu un martor.

Avand in vedere ca evidentierea timpului de munca si a platii drepturilor salariale se tin de angajator cu foaie de prezenta, foi de pontaj, state de plata sau alte acte inscrise in contabilitate, a fost respinsa proba cu expertiza IT solicitata aparatorul paratei.

Apreciind necesar solutionarii cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, avand ca obiective: sa se stabileasca daca exista drepturi salariale restante, sa se arate de unde provin aceste diferente si in ce suma si pentru ce perioada, sa se stabileasca daca societatea are de platit indemnizatia de concediu odihna pentru anul 2008, sa se calculeze dobanda legala. La intocmirea lucrarii expertul va avea in vedere contractele individuale de munca ale reclamantilor, statele plata, foi de prezenta, fise de pontaj sau alte acte privind evidenta prezentei reclamantilor la serviciu.

In vederea efectuarii expertizei contabile a desemnat expert potrivit prevederilor articolului 201-202 din Codul de procedura civila prin tragere la sorti de 3 lista comunicata de Biroul Local de Expertize Tehnice pe domnul Faciu P. .

De asemenea, s-a stabilit onorariu provizoriu de expert in cuantum de 2000 lei in sarcina reclamantilor, respectiv cate 400 lei in sarcina fiecarui reclamant si s-a pus in vedere acestora prin aparator sa depuna la dosarul cauzei, in termen de 5 zile, dovada achitarii onorariului de expert, sub sanctiunea decaderii din proba.

S-a efectuat adresa si nota telefonica catre expertul desemnat prin care i s-a pus in vedere sa intocmeasca lucrarea in conformitate cu prevederile art. 208, 209 C. pr. civ., sens in care i s-au comunicat obiectivele incuviintate de instanta si catre Biroul Local de Expertize Tehnice prin care s-a adus la cunostinta desemnarea domnului Faciu P. in calitate de expert in prezenta cauza.

Impotriva  incheierii de sedinta de la data de 25.06.2010 precum si a sentintei mai sus-mentionate, a declarat recurs, in termen legal si motivat, parata .

In recursul formulat impotriva incheierii de sedinta din 25.06.2010, recurenta a aratat ca instanta de fond in mod nelegal i-a respins proba solicitata privind efectuarea unei expertize IT avand ca obiectiv stabilirea timpului efectiv lucrat pe baza fisierelor EVENT LOG existente in calculatoarele reclamantilor, ca fiind neutila cauzei.

Recurenta a aratat ca, in scopul de a detine o evidenta cat mai stricta si mai exacta a salariatilor sai, in Regulamentul de Ordine Interioara, a prevazut ca modalitatea de evidenta a angajatilor sa se realizeze informatizat prin fisierele EVENT LOG existente in computerul fiecaruia dintre acestia.

Reclamantii au luat la cunostinta de dispozitiile acestui regulament, fiind instruiti in cadrul unui curs de 2 ore coordonat chiar de reclamanta P. V. care a avut ca tema  prezentarea acestui regulament, acestia semnand alaturi de alti angajati ai societatii fisa de participare la cursul de instruire, aspect ce rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei pentru termenul din 29.10.2010 si consemnat in incheierea de la acest termen.

Necesitatea detinerii unui mod de prezenta cat mai strict rezida in insasi activitatea principala pe care o desfasoara recurenta, respectiv furnizarea de si steme informatice securizate pentru MAPN, clasificarea documentelor utilizate fiind secret de stat, nivel secret, conform HG nr. 586/2002. Activitatea societatii s-a desfasurat in baza certificatelor de securitate industriala emise de Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat nr. 1006/2003 si nr. 1131/2007.

Astfel, pentru respectarea prevederilor HG nr. 585/2002 data fiind importanta detinerii unor documente clasificate secret de stat se impunea in mod obligatoriu ca evidenta prezentei personalului in societate sa se faca prin mijloace informatizate care sa permita stabilirea cu exactitate a celor prezenti in unitate in orice interval de timp, in caz de eveniment afectand unitatea sau documentele clasificate detinute de societate.

Aceasta a fost ratiunea intocmirii unui Regulament de Ordine Interioara in care s-a prevazut expres ca salariatii au obligatia ca pe toata perioada programului de lucru sa tina calculatorul deschis, iar in caz de litigiu timpul efectiv lucrat se va calcula pe baza informatiilor privind prezenta acestora stocate in fisierul EVENT LOG al calculatorului fiecaruia dintre angajati.

Dispozitiile art. 116 art. 279 prevad obligatia angajatorului de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori ii este solicitat, insa nu prevede modalitatea in care aceasta evidenta ar trebui tinuta de catre angajator. Astfel, in conditiile utilizarii tot mai mult a mijloacelor informatizate, nimic nu poate interzice unui angajator sa inregistreze evidenta timpului efectiv lucrat de salariati pe baza mijloacelor moderne automatizate, mult mai precise si exacte decat mijloacele clasice de evidentiere a prezentei salariatilor.

Tocmai in scopul de a inlatura orice eventuale indoieli asupra corectitudinii si legalitatii acestor fise depuse la dosarul cauzei in urma citirii fisierului EVENT LOG existent pe calculatorul fiecaruia dintre reclamanti, s-a solicitat in cadrul probatoriului formulat, incuviintarea unei expertize IT care sa stabileasca timpul efectiv lucrat de reclamanti prin expertizarea fisierului EVENT LOG al computerului fiecaruia dintre salariati, fisier in care se memora ora deschiderii calculatorului si ora inchiderii acestuia.

Aceasta expertiza putea confirma sau dimpotriva infirma fisele depuse de societate cu privire la numarul de ore efectiv lucrat de reclamanti, insa instanta a respins aceasta proba.

Aceste fise au fost prezentate de fiecare data la solicitarea ITM-ului chiar si la controlul din data de 27.04.2009 impreuna cu Regulamentul de Ordine Interioara,insa niciodata nu s-a pus problema nelegalitatii sau incorectitudinii acestora.

Recurenta a mai aratat ca  nu detine condici de prezenta sau foi colective de prezenta, avand in vedere, pe de o parte, numarul foarte redus de salariati ai societatii, respectiv 10-15 salariati, iar pe de alta parte, relativitatea acestora, aspecte ce au determinat fata de obiectul activitatii-IT, realizarea unui si stem cat mai precis prin crearea unui program special prin intermediul caruia sa se realizeze o evidenta informatizata a evidentei timpului lucrat al fiecarui angajat al societatii. Acest aspect este relevat si de martorul P. C. in declaratia testimoniala data in fata instantei.

Mai mult decat atat, chiar expertul contabil, in cadrul concluziilor din raportul de expertiza a aratat ca acesta nu se poate pronunta asupra corectitudinii evidentei tinute de recurenta prin mijloace automatizate, acesta fiind si motivul pentru care nu a tinut seama de aceste fise pentru a calcula drepturile salariale pe baza timpului efectiv lucrat de reclamanti.

In recursul formulat impotriva sentintei civile nr. 2042/02.03.2011 recurenta  a aratat ca hotararea este pronuntata cu incalcarea dispozitiilor art. 103 alin. 2 art. 279 , instanta in mod gresit si nelegal retinand ca „salariul era cel negociat prin contractul individual de munca si actele aditionale, neexistand nicaieri mentiunea ca plata acestuia si cuantumul se face in functie de norma de munca”.

Recurenta a precizat ca toti reclamantii au fost angajati  cu fractiuni de norma, respectiv  de 4ore/zi (Rascanu V. pe perioada 01.03.xxxx08), 2 ore/zi (P. V. pe perioada 01.08.xxxx08), 4 ore/zi (P. M. C. pe perioada 01.06.xxxx08 si P. S. D. pe perioada 01.06.xxxx08), 6 ore/zi (C. M. pe perioada 01.12.xxxx08).

Conform art. 101 art. 279 „salariatul cu fractiune de norma este salariatul al carui numar de ore normale de lucru, calculate saptamanal sau ca medie lunara, este inferior numarului de ore normale de lucru al unui salariat cu norma intreaga comparabil”, iar potrivit art. 101 contractele individuale de munca prin care se angajeaza salariati cu fractiune de norma se numesc contracte individuale de munca cu timp partial.

Or, potrivit regimului juridic ce guverneaza materia contractelor individuale de munca cu timp partial, „drepturile salariale se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru”, regula consacrata expres de art. 103 alin. 2 art. 279 .

Fata de aceste dispozitii legale care stabilesc expres ca si criteriu de salarizare in cadrul contractelor de munca cu timp partial chiar timpul efectiv lucrat, prima instanta trebuia evident sa aiba in vedere la calcularea drepturilor salariale ce revin reclamantilor timpul efectiv lucrat de fiecare dintre acestia.

Or, instanta, desi retine expres in considerentele hotararii recurate ca reclamantii au fost angajati in baza unui contract individual de munca cu timp partial, totusi aceasta ignora complet dispozitiile art. 103 alin. 2 Cod procedura civila care prevad expres ca in cazul acestor contracte, drepturile salariale se acorda proportional cu timpul lucrat.           

Este total lipsit de relevanta faptul ca nu ar exista mentiunea ca plata acestuia si cuantumul se face in functie de norma de munca, din moment ce insusi legiuitorul a reglementat expres regimul juridic aplicabil contractelor de munca cu timp partial in ceea ce priveste salarizarea angajatilor cu timp partial.

De asemenea, art. 49 din contractul colectiv de munca pe ramura electrotehnica, electronica pe anii 2007-2010 aplicabil si in si tuatia dedusa judecatii, „Formele de organizare a muncii si de salarizare ce se pot aplica sunt urmatoarele: a) dupa regie sau dupa timp”, angajatorul avand astfel posibilitatea de a incheia contracte cu timp partial de lucru, timpul constituind criteriul esential pentru stabilirea salarizarii.

Astfel, instanta nu numai ca a incalcat aceste dispozitii imperative referitoare la salarizarea salariatilor angajati cu timp partial, dar mai mult decat atat, aceasta nici macar nu a aratat motivul pentru care a inlaturat argumentele recurentei cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor art. 103 alin. 2 art. 279 .

Referitor la drepturile salariale pretinse de reclamanti, recurenta a aratat ca plata acestora s-a facut in raport de timpul efectiv lucrat de catre acestia, conform art. 103 alin. 2 art. 279 , din procesul-verbal de control nr. .../27.04.2009 intocmit cu ocazia controlului ITM efectuat la sediul societatii recurente, rezultand legalitatea platii drepturilor salariale cuvenite reclamantilor pe perioada ianuarie 2008-ianuarie 2009 pe baza timpului efectiv lucrat de acestia.

De asemenea,recurenta a precizat ca in jurisprudenta s-a statuat ca „pentru munca prestata fiecare salariat are dreptul la salariu exprimat in bani. Cum salariatul nu a prestat munca in anumite zile, in mod corect unitatea nu l-a platit pentru timpul respectiv, aceasta nefiind o retinere din salariu in sensul prevazut de art. 164 pct. 1 din art. 279 ”.

Neplata salariului angajatilor pentru zilele in care acestia lipsesc nemotivat reprezinta consecinta fireasca a aplicarii contractului individual de munca, dat fiind ca acesta cuprinde obligatii atat pentru angajator in ceea ce priveste plata salariului, cat si pentru angajati in ceea ce priveste prestarea activitatii timp de 8 ore pe zi.

Astfel, in cadrul declaratiei testimoniale, martorul P. C. a aratat ca „faptul ca reclamantii nu se prezentau la program decat cand voiau era cunoscut fiind obligat de imprejurari sa-l accept deoarece trebuie sa ne indeplinim sarcinile de serviciu”.

Reclamantii nu au fost sanctionati intrucat acestia au fost cooptati intr-un proiect de cercetare obtinut printr-un contract de finantare de catre recurenta, iar potrivit regulamentului de participare exista obligatia mentinerii echipei initiale  pe toata durata proiectului, intrucat in caz contrar contractul ar fi fost automat reziliat.

Cu privire la expertiza contabila efectuata in cauza, recurenta a aratat ca expertul desemnat nu a tinut seama de fisierele EVENT LOG care atesta prezenta in cazul fiecaruia dintre reclamanti, incalcand astfel dispozitiile exprese ale instantei in sensul de a se avea in vedere si alte acte privind evidenta prezentei reclamantilor la serviciu.

Desi instanta stabilise expres ca expertiza se va realiza tinandu-se cont si de alte acte privind evidenta prezentei reclamantilor la serviciu, totusi expertul a inlaturat tocmai inscrisurile care atestau prezenta reclamantilor in societate, motiv pentru care concluziile raportului sunt gresite, acestea neavand ca si criteriu de stabilire a drepturilor salariale timpul efectiv lucrat, cum este legal in cazul contractelor de munca cu timp partial.

Obligatia expertului judiciar de a lua in calcul si foile care atesta prezenta reclamantilor se impunea cu atat mai mult avand in vedere ca prin incheierea din 25.06.2010, instanta a respins solicitarea recurentei in sensul de a se efectua o expertiza IT care sa stabileasca pe baza fisierelor EVENT LOG existente in calculatoarele reclamantilor, timpul efectiv lucrat de acestia.

Aceasta a fost si ratiunea pentru care, instanta, respingand astfel proba solicitata, a dispus ca intocmirea expertizei contabile sa fie efectuata si pe baza documentelor detinute de societate cu privire la prezenta reclamantilor la lucru.

Prin urmare, avand in vedere ca instanta a dispus initial efectuarea expertizei, impunand expertului calcularea drepturilor salariale si pe baza altor documente detinute de societate cu privire la prezenta acestora, rezulta ca stabilirea acestor drepturi cu ignorarea dispozitiilor instantei, a condus la formularea unor concluzii gresite si nelegale avand in vedere ca nu s-a luat in calcul tocmai criteriul esential de calculare a salariilor restante, respectiv timpul efectiv lucrat.

Recurenta a mai invederat si faptul ca instanta in mod nelegal a respins obiectiunile formulate la raportul de expertiza intocmit in sensul ca la calcularea drepturilor salariale ale reclamantului R. V., expertul in mod gresit nu a tinut cont de OP nr. 95/03.04.2009 in suma de 3. 407 lei si nici de plata in numerar a sumei de 2. 000 lei, desi aceste aspecte rezulta expres din inscrisurile prezentate de recurenta.

Mai arata ca la calculul drepturilor reclamantului C. M. lipsesc sapte plati in numerar in suma de 10. 605 lei, iar in ceea ce priveste suma de 2. 092 lei, desi expertul arata ca aceasta este platita, totusi aceasta nu este scazuta din suma totala pretins datorata.

Sentinta atacata a mai fost criticata si sub aspectul  interpretarii gresite a probelor administrate in cauza, in considerentele hotararii recurate instanta retinand ca din declaratia martorului reclamantilor rezulta ca o parte a activitatii zilnice era desfasurata de reclamanti la sediul Universitatii Politehnica, la Targoviste si Gaesti.

In raport de aceasta depozitie, instanta in mod gresit si nelegal a concluzionat ca „neprezentandu-se la prima ora la parat pentru a deschide calculatorul, nu inseamna ca reclamantii nu au lucrat efectiv in acele zile”.

Pentru admisibilitatea si verosimilitatea probei testimoniale, mai ales in cazul in care depozitia care sta la baza solutiei instantei apartine chiar martorului propus chiar de reclamanti, este absolut necesar ca aceasta sa se coreleze cu alte probe existente la dosar. D. in ipoteza coroborarii aspectelor invederate de martor cu alte probe existente la dosarul cauzei se poate da eficienta si credibilitate depozitiei martorului.

Or, dupa cum se poate constata in prezenta cauza, faptul ca reclamantii si-ar fi desfasurat activitatea in alte locuri decat la sediul societatii, nu rezulta din absolut nicio proba existenta la dosarul cauzei, inscrisuri sau ordine de deplasare care sa confirme aspectele relevate de martor.

Dimpotriva, din procesul-verbal de control nr. .../27.04.2009 intocmit cu ocazia controlului ITM efectuat la sediul societatii recurente pe baza fisierelor de prezenta EVENT LOG, rezulta legalitatea platii drepturilor salariale cuvenite reclamantilor pe perioada ianuarie 2008-ianuarie 2009, pe baza timpului efectiv lucrat de acestia.

In recursul formulat impotriva sentintei civile nr. 2042 din 02.03.2011 intemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., recurentii-reclamanti P. V., P. S. -D., P. M. -C. si R. V. -G. au aratat ca in cursul anului 2006, unitatea intimata, sub pretextul participarii recurentilor la cursuri de formare profesionala, a incasat de la acestia sume exorbitante cu titlu de taxa de participare la un pretins C. de pregatire „Management”, sume pentru care s-au emis facturi fiscale si totodata eliberat chitante aferente.

Aceste sume reprezinta o incalcare a dispozitiilor art. 190 alin. 2 din art. 279 , conform caruia, cheltuielile cu participarea la programele de formare profesionala, asigurata inconditiile alin. 1 se suporta de catre angajatori.

Mai mult, in realitate, asemenea cursuri nu au avut loc niciodata, societatea neavand niciun angajat sau colaborator care sa predea asemenea cursuri.

Justificarea invocata de unitate pentru sumele incasate de la recurenti a fost aceea ca, desi acestia lipseau de la locul de munca, societatea platea  contributii la asigurarile sociale, iar „cursurile de management” au reprezentat doar „paravanul” prin care isi recupera acesti bani de la recurenti.

Or, incasarea de catre unitate de la salariati a unor sume pretinzand ca reprezinta costul unor cursuri, pentru ca ulterior sa se sustina ca reprezinta in realitate „recuperarea costurilor societatii cu salariul necuvenit” este, din punctul de vedere al salariatului, o plata nedatorata, care trebuie restituita de catre unitate, potrivit regulilor delictului civil.

Cuantumul sumelor platite de recurenti societatii, cu titlu de „contravaloare curs management”, precum si  dobanda legala aferenta fiecarei sume in parte, au fost stabilite prin raportul de expertiza contabila administrat in cauza si omologat de instanta de fond.

Incasarea de catre unitate a sumelor platite de recurenti cu titlu de „contravaloare curs pregatire management” nu a stins, prin compensare, obligatia de plata a salariilor pe care o avea unitatea.

Recurentii au mai invederat si faptul ca,potrivit art. 1191 Cod civil, chitantele emise de catre unitate nu pot face decat dovada unei plati din partea recurentilor catre unitate.           

In masura in care recurentii au prezentat chitante prin care au achitat sume catre unitate, instanta avea obligatia - pana la proba contrara, care insa nu a fost realizata-sa acorde adevarata valoare probatorie acestor inscrisuri.

Prin intampinarea formulata, intimatii au solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-parata, ca nefondat.

Analizand recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs formulate si in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

Critica recurentei, formulata impotriva incheierii de sedinta din 25.06.2010, vizeaza respingerea de catre instanta de fond a probei solicitate de catre recurenta parata privind efectuarea unei expertize IT.

Sustinerile recurentei nu sunt insa de natura sa duca la concluzia luarii de catre instanta de judecata a unor masuri nelegale, dispozitiile art. 167 Cod procedura civila permitand incuviintarea de catre instanta doar a acelor probe care sunt utile solutionarii cauzei.

Prin proba solicitata, recurenta dorea sa se dispuna analiza timpului de lucru efectuat de catre reclamanti conform unui program instalat pe propriile calculatoare ale societatii, in care, plecand de la momentul de pornire al acestora si terminand cu cel de inchidere, sa se stabileasca durata muncii prestate de reclamanti.

Aceasta proba aparea insa ca neutila cauzei in conditiile in care, fiind vorba despre un program instalat pe propriile calculatoare, recurenta avea posibilitatea sa depuna ea insasi extrase ale respectivului program referitoare la prezenta reclamantilor, lucru pe care, de altfel, l-a si facut prin depunerea la filele 156-172 dosar fond a inscrisurilor intitulate „foi de prezenta”.

In ceea ce priveste recursul formulat impotriva sentintei civile nr. 2042/02.03.2011, criticile recurentei  au vizat faptul ca hotararea este pronuntata cu incalcarea dispozitiilor art. 103 alin. 2 art. 279 , instanta in mod gresit si nelegal retinand ca „salariul era cel negociat prin contractul individual de munca si actele aditionale, neexistand nicaieri mentiunea ca plata acestuia si cuantumul se face in functie de norma de munca”.

Aceasta critica este neintemeiata, retinandu-se sub acest aspect ca reclamantii au fost angajatii recurentei parate, avand incheiate contracte individuale de munca pe perioada nedeterminata, cu timp partial de munca, respectiv de 4 ore/zi (Rascanu V. pe perioada 01.03.xxxx08), 2 ore/zi (P. V. pe perioada 01.08.xxxx08), 4 ore/zi (P. M. C. pe perioada 01.06.xxxx08 si P. S. D. pe perioada 01.06.xxxx08), 6 ore/zi (C. M. pe perioada 01.12.xxxx08).

In luna iunie 2008 timpul de munca al reclamantilor a fost majorat la 8 ore pe zi, fiind incheiate in acest sens acte aditionale, nefiind facuta insa nicaieri mentiunea potrivit careia plata salariului, care era cel negociat prin contractul individual de munca si prin actele aditionale, s-ar face in functie de norma de munca.

Recurenta sustine, de asemenea, si faptul ca sentinta atacata incalca dispozitiile art. 103 alin. 2 art. 279 , potrivit carora „Drepturile salariale se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru”, critica apreciata de catre Curte ca fiind neintemeiata.

Aceasta deoarece, intr-adevar, dispozitiile legale mai sus indicate de catre recurenta, stabilesc expres, ca si criteriu de salarizare in cadrul contractelor de munca cu timp partial, timpul efectiv lucrat raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru, insa in speta, astfel cum s-a aratat mai sus, reclamantii au avut incheiate astfel de contracte pana in luna iunie 2008 cand timpul de munca al acestora a fost majorat la 8 ore pe zi.

Recurenta-parata arata ca din evidenta computerizata a muncii prestate de catre reclamanti rezulta absenta de la serviciu a acestora, insa inscrisurile depuse la dosarul de fond -filele 156-172 reprezentand foi de prezenta vizeaza doar perioada iunie 2008-ianuarie 2009, prin probele administrate nefiind facuta dovada faptului ca in perioada anterioara lunii iunie 2008 reclamantii nu au prestat orele de munca ce au fost convenite prin contractele de munca cu timp partial incheiate cu angajatorul.

Este de retinut si faptul ca, pe durata desfasurarii raporturilor de munca, angajatorul nu a invocat neindeplinirea de catre reclamanti a obligatiilor de munca si nici incalcarea programului de lucru.

Incepand cu luna iunie 2008 reclamantilor li s-a majorat perioada de munca la 8 ore zilnic iar salariul era cel negociat prin  contractele individuale de munca si actele aditionale, nefiind inclusa mentiunea potrivit careia plata salariului si cuantumul acestuia ar fi conditionate de norma de munca.

De altfel, potrivit dispozitiilor art. 101 art. 279 , salariatul cu fractiune de norma este salariatul al carui numar de ore normale de lucru, calculate saptamanal sau ca medie lunara este inferior numarului de ore normale de lucru al unui salariat cu norma intreaga comparabil.

Fractiunea de norma ce reprezinta elementul definitoriu al acestui tip de contract trebuie sa fie inferioara standardului de 40 de ore saptamanal prevazut pentru o norma intreaga, asadar salariatul cu fractiune de norma trebuind sa nu atinga pragul celor 40 de ore pe saptamana sau de 170 de ore pe luna.

Cum din luna iunie 2008 timpul de munca al reclamantilor a fost majorat la 8 ore pe zi, recurenta parata nu se poate prevala de dispozitiile art. 103 alin. 2 art. 279 deoarece acestea se aplica doar salariatilor al caror numar de ore de munca sunt inferioare numarului de ore normale de lucru al salariatilor cu norma intreaga comparabili.

Recurenta-parata invoca procesul-verbal de control nr. .../27.04.2009 intocmit cu ocazia controlului ITM efectuat la sediul societatii recurente, rezultand in opinia acesteia legalitatea platii drepturilor salariale cuvenite reclamantilor pe perioada ianuarie 2008-ianuarie 2009 pe baza timpului efectiv lucrat de acestia, Curtea urmand a inlatura aceste sustineri, procesul verbal mai sus indicat facand doar dovada constatarii de catre organele de inspectie a muncii a faptului ca  angajatorul a prezentat dovezi de calculare a drepturilor salariale pentru perioada ianuarie 2008-februarie 2009, insa in maniera in care angajatorul a inteles sa acorde respectivele drepturi, adica proportional cu timpul lucrat nu si in sensul solicitat de catre recurentii-reclamanti.

Sustine recurenta si faptul ca neplata salariului angajatilor pentru zilele in care acestia lipsesc nemotivat reprezinta consecinta fireasca a aplicarii contractului individual de munca, dat fiind ca acesta cuprinde obligatii atat pentru angajator in ceea ce priveste plata salariului, cat si pentru angajati in ceea ce priveste prestarea activitatii timp de 8 ore pe zi, aceasta sustinere urmand a fi inlaturata, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 164 art. 279 , nici o retinere din salariu nu poate fi operata,in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege.

De asemenea, recurenta invoca declaratia martorului P. C. potrivit careia „faptul ca reclamantii nu se prezentau la program decat cand voiau era cunoscut, fiind obligat de imprejurari sa-l accept, deoarece trebuia sa ne indeplinim sarcinile de serviciu”, dar in aceasta situatie, societatea recurenta avea la dispozitie posibilitatea sanctionarii disciplinare a reclamantilor pentru nerespectarea Regulamentului intern al acesteia si nu sa opereze retineri salariale, in conditiile in care nu detinea o hotarare judecatoreasca prin care sa se determine caracterul cert, lichid si exigibil al sumei de retinut.

De altfel, recurenta recunoaste implicit acceptarea manierei de lucru a reclamantilor, aratand ca acestia au fost cooptati intr-un proiect de cercetare obtinut printr-un contract de finantare, iar potrivit regulamentului de participare exista obligatia mentinerii echipei initiale din contract in integralitate, deoarece in caz contrar, contractul ar fi fost automat reziliat.

Cu privire la critica vizand faptul ca la efectuarea expertizei contabile  expertul desemnat nu a tinut cont  si de fisierele EVENT LOG care atesta prezenta in cazul fiecaruia dintre reclamanti, incalcand astfel dispozitiile exprese ale instantei in sensul de a se avea in vedere si alte acte privind evidenta prezentei reclamantilor la serviciu, Curtea apreciaza ca aceasta este neintemeiata, din verificarea raportului de expertiza depus la dosarul de fond rezultand ca expertul a avut in vedere si evidenta informatizata prezentata de catre societate, expertul precizand insa ca nu se poate pronunta asupra corectitudinii acesteia.

De mentionat sub acest aspect este faptul ca obiectivul expertizei dispuse de catre instanta de fond nu a constat in verificarea corectitudinii evidentei informatizate, in speta nefiind contestat acest aspect, ci de a se stabili daca exista drepturi salariale restante, sa se arate de unde provin diferentele, in ce suma si pentru ce perioada, sa se stabileasca daca societatea are de platit indemnizatia de concediu de odihna pentru anul 2008, sa se calculeze dobanda legala.

Recurenta a mai invederat si faptul ca instanta in mod nelegal a respins obiectiunile formulate la raportul de expertiza intocmit in sensul ca la calcularea drepturilor salariale ale reclamantului R. V., expertul in mod gresit nu a tinut cont de OP nr. 95/03.04.2009 in suma de 3. 407 lei si nici de plata in numerar a sumei de 2. 000 lei, insa nu rezulta faptul ca la efectuarea raportului de expertiza recurenta ar fi prezentat expertului inscrisurile respective,acestea nefiind depuse nici la dosarul cauzei.

In ceea ce priveste faptul ca la calculul drepturilor reclamantului C. M. lipsesc 7 (sapte) plati in numerar in suma de 10. 605 lei, aceasta obiectie nu a fost formulata la instanta de fond, iar cat priveste suma de 2. 092 lei, in Anexa 3 a raportului de expertiza-fila 406 dosar fond, expertul a precizat ca aceasta reprezinta salariu neridicat, fiind indicat in acest sens OP nr. 176/18.06.2008.

Va fi inlaturata si critica privind  interpretarea gresita a probelor administrate in cauza, dovada cu martori fiind un mijloc de proba recunoscut de Codul de procedura civila, instanta de fond intemeindu-si sentinta atacata nu doar pe declaratia martorului propus de catre reclamanti, ci prin  coroborare cu celelalte probe administrate in cauza referitor la munca prestata de catre acestia.

D. consecinta, in baza art. 312 C. pr. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-parata  .

Trecand la analiza recursului declarat de recurentii-reclamanti, Curtea retine ca solicitarea acestora privind obligarea paratei la restituirea sumelor incasate de aceasta cu titlu de „curs pregatire management” a fost respinsa ca neintemeiata, instanta de fond aratand ca parata nu a incasat lunar de la reclamanti aceste sume, pentru care le-a eliberat chitante si facturi, ca sa trebuiasca sa le restituie, ci a emis aceste chitante si facturi cu titlu de „contravaloare curs pregatire management”, lunar, pe numele fiecarui reclamant, tocmai pentru a justifica diferenta de salariu retinuta lunar din totalul drepturilor salariale si neachitate reclamantilor salariati, acestea nefiind achitate de reclamanti.

Insa, potrivit sustinerilor recurentei-parate, facturile emise nu reprezinta  o livrare (participarea la un curs vandut de societate), ci recuperarea costurilor societatii cu salariul necuvenit in perioada de absenta a reclamantilor.

In speta, nu a fost dovedita participarea salariatilor la cursul de pregatire manageriala si nici efectuarea de cheltuieli de catre angajator  pentru pregatirea profesionala a recurentilor-reclamanti, dimpotriva chitantele emise facand dovada unui transfer banesc din patrimoniul reclamantilor in patrimoniul unitatii, iar intrucat aceste plati au fost dovedite ca fiind nedatorate, unitatii ii revine obligatia de a le restitui.

La dosarul cauzei au fost depuse insa dovezi cu privire la sumele pretinse doar de catre recurentii-reclamanti P. V. si P. S. D., astfel incat obligatia de plata a societatii parate a sumelor reprezentand cheltuieli de management va fi  doar cu privire la pretentiile acestor reclamanti, la care se va adauga dobanda legala incepand cu data de 17.04.2009, data introducerii actiunii.

Acordarea dobanzii legale este justificata prin prisma faptului ca, potrivit art. 161 alin. 4 din art. 279 , neplata salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Totodata, art. 1088 cod civil prevede ca la obligatiile ce au ca obiect o suma oarecare daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, acestea cuvenindu-se fara ca creditorul sa fie tinut a justifica vreo paguba. In baza acestor dispozitii legale, se constata dreptul recurentilor-reclamanti de a primi daunele-interese pentru neplata drepturilor salariale sub forma dobanzii legale, astfel cum este reglementata prin O.G. nr. 9/2000, ce se va calcula de la data introducerii cererii de chemare in judecata.

D. consecinta, in baza art. 312 C. pr. civ., Curtea va admite recursul declarat de recurentii-reclamanti P. V. si P. S. D., va modifica, in parte, sentinta atacata, in sensul ca va obliga parata la plata catre reclamanta P. V.  a sumei de xx lei, iar catre reclamantul P. S. D.  a sumei de xx lei reprezentand cheltuieli de management la care se va adauga dobanda legala incepand cu data de 17.04.2009. Va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentii-reclamanti P. M. C. si R. V. G. .

Vor fi mentinute celelalte dispozitii.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta, impotriva incheierii de sedinta din data de 25.06.2010, precum si impotriva sentintei civile nr. 2042 din 02.03.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. ...X.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentii reclamanti  P. M. C. si R. V. G. impotriva aceleiasi sentinte.

Admite recursul declarat de recurentii P. V. si P. S. D., impotriva sentintei civile nr. 2042 din 02.03.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. ...X .

Modifica, in parte, sentinta atacata, in sensul ca:

Obliga parata la plata catre reclamanta P. V.  a sumei de xx lei, iar catre reclamantul P. S. D.  a sumei de xx lei reprezentand cheltuieli de management, la care se va adauga dobanda legala incepand cu data de 17.04.2009.

Mentine celelalte dispozitii.

Prelucrare: MCP - Cabinet avocati - specializati in litigii de munca si comerciale. Contact si Programare online.

Mai multe despre:   timp partial de munca    norma de munca    ordine de plata    state de plata    daune-interese    prejudiciu    indemnizatie de concediu de odihna    imbogatire fara justa cauza    fise de pontaj    foi de prezenta    salariatul cu fractiune de norma   


Sus ↑