Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante la  14 august 2012, reclamantii  P. E. si P. V. prin  S. I. B. au chemat in judecata pe paratii  P. orasului F. si C. Local F., judetul B., solicitand  obligarea acestora la plata in solidar:

-         a despagubirilor pentru  neefectuarea in natura a concediului de odihna aferent anilor 2009, 2010 si 2011, despagubiri egale  cu indemnizatiile de concediu de odihna aferente actualizate in functia de indicii de inflatie (cu luarea in considerare ca baza de calcul a salariului pentru lunile decembrie 2009, decembrie 2010 si ultimul salariu din anul 2011);

-         a despagubirilor pentru neacordarea sporului la salariu pentru munca prestata in zilele de sarbatori legale incepand  cu luna  august 2009  si pana la incetarea contractului de munca,  despagubiri egale  cu  acest spor  actualizat in functie de indicii  de inflatie;

-         a cheltuielilor de judecata.

In motivarea in fapt a actiunii s-a aratat ca  reclamantii au fost angajati in anii  2009 - 2011 cu contract individual de munca in calitate de asistenti personali, ingrijind persoane cu handicap.

Angajatorul le-ar fi  acordat insa acestora numai  scriptic  concediu de odihna, iar in unele  situatii nu s-a realizat nici acordarea  strict scriptica, total sau partial, a concediului  de odihna. Acest lucru s-a  realizat prin consemnarea in foile de prezinta  (pontaj) si in statele de plata a catorva  zile de concediu  de odihna, fara ca acest lucru sa se  intample insa in realitate, salariatii  mentinandu-si in acea perioada  toate obligatiile  cuprinse in fisa  postului si toate  responsabilitatile  specifice activitatii desfasurate.

Or, solutia  corecta aleasa  de legiuitor, aceea de a plati  persoanelor  cu handicap o indemnizatia echivalenta  cu salariul net al asistentului personal, in situatia in care acesta nu beneficiaza  efectiv de concediu de odihna, ar anula practic latura nepatrimoniala a dreptului la concediu de odihna, constand  in insasi efectuarea  concediului, in folosirea timpului  liber, in suspendarea obligatiei  salariatului de a presta munca.

In ceea ce priveste sporul pentru munca prestata in zilele de sarbatori legale, au fost vizate doar zilele prevazute  in acest sens in mod expres  de legislatia in vigoare. Acestea sunt  zile  nelucratoare platite, potrivit  Codului muncii iar prevederile legale sunt imperative  astfel incat asistentii  personali  trebuiau  sa  beneficieze  de acest drept, la fel ca toti  ceilalti salariati.

In situatia in care activitatea nu putea  fi intrerupta datorita specificului activitatii, angajatorul era obligat  ca in termen de  30 de zile  sa acorde zile  libere aferente acelor  sarbatori legale cand salariatii au muncit. In caz contrar,  salariatii  trebuiau sa beneficieze  pentru munca prestata in zilele de sarbatori legale  de un spor ce nu poate  fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in program normal de lucru. In cazul asistentilor  personali  este evident  ca activitatea nu putea  fi intrerupta  in zilele de sarbatori legale  datorita specificului activitatii, fiind de neconceput  ca persoana  cu handicap  grav sa fie  lipsita de ocrotire si ingrijire in oricare din zilele anului, dar cu atat mai mult  in zilele de sarbatoare.

De altfel, daca asistentul personal  nu si-ar fi indeplinit  si in aceste zile  atributiile prevazute  in fisa postului,  atunci persoanelor cu handicap le-ar fi  fost afectata nu numai sanatatea  dar si demnitatea acestora.

Concret, zilele de sarbatori legale pentru care s-a formulat actiunea au fost indicate  in cuprinsul cererii de chemare in judecata, acesta fiind:  1 si 2 ianuarie 2009, 20 aprilie 2009,  1 mai 2009, 8 iunie 2009,  1 decembrie 2009, 25 decembrie 2009, 1 ianuarie 2010,  5 aprilie 2010, 24 mai 2010, 1 decembrie 2010, 25 aprilie 2011.

In drept, au fost invocate  disp. art. 11, 38, 39 lit. (c), 40 alin. 2, 139, 141, 142 alin. 1 din art. 279 si ale Legii  448/2006.

In dovedirea actiunii s-au depus probe  cu inscrisuri.

Prin intampinare parata a recunoscut  pretentiile pentru neefectuarea concediului de odihna. In privinta capatului de cerere vizand  despagubirile pentru munca prestata in zilele de  sarbatori  legale, parata a solicitat respingerea ca nefondata intrucat conform art. 9 din Legea 285/2010, munca prestata in zilele de sarbatori legale incepand cu anul 2011 se compenseaza  doar cu  timp liber corespunzator.

S-a aratat ca din luna in curs (octombrie 2012) „s-a  inceput plata acestor  indemnizatii” de concediu,  dovada fiind  statele de plata si borderoul cu alimentarea salariilor pe card.

Iar pentru sporul aferent perioadei  anterioare anului 2011 s-a sustinut  ca  potrivit  prevederilor art. 37 din Legea 448/2006, republicata, printre  drepturile  de care beneficiaza  asistentul  personal nu se enumera  si   plata sporului solicitat. Mai mult, tot legea  prevede ce se intelege prin  „asistentul personal  al persoanei  cu handicap  grav” - art. 5 pct. 6 din Legea 448/2006, republicata, si anume: persoana care supravegheaza, acorda asistenta si ingrijire. Or, aceste notiuni  impun  interpretarea  ca aceasta supraveghere, asistenta si ingrijire se face atat cat este necesar, fara  intrerupere.

In dovedirea acestor aparari s-au depus probe  cu inscrisuri.

Analizand  sustinerile  partilor in raport de probele  administrate si dispozitiile legale incidente in cauza,  instanta retine urmatoarele:

Reclamantii au fost angajati cu contract de munca in calitate de asistenti sociali in perioada dedusa judecatii    2009 - septembrie 2011.

Acestia  au pretins ca pentru munca prestata in acest interval, nu au  beneficiat efectiv  de concediu de odihna, solicitand  despagubiri  pentru  neacordarea concediului.

Instanta constata ca art. 41 alin. 2 din Constitutie,art. 39 alin. 1lit. (c), art. 144 si 146 alin. 4 din art. 279 , prevad  imperativ atat dreptul  la concediu  anual platit pentru toti salariatii, cat si efectivitatea acestuia (art. 145), care consta in suspendarea obligatiei  de a presta munca, timpul respectiv  constituind timp liber la dispozitia salariatului.

Or, parata a recunoscut ca datoreaza  despagubiri pentru neefectuarea concediului de odihna. Prin urmare, pretentia reclamantilor  vizand  plata  despagubirilor egale cu indemnizatia de concediu de odihna este  intemeiata.

Acest capat de cerere va fi admis insa numai in parte, intrucat  din statele de plata de la  filele 17 si 18 dosar coroborate  cu  borderoul privind  plata salariilor  pe card (f. 16) rezulta  ca intr-adevar, pentru  anul 2011 indemnizatia de concediu de odihna a fost acordata la lichidare (asa cum a pretins  parata prin precizari), iar din  totalul brut de 1434 lei  al indemnizatiilor pentru anul xx si 2010, s-au platit deja cate  72 lei brut (respectiv  cate  50 de lei net), astfel incat  pentru acesti ani (2009 - 2010) suma ramasa  de plata  este de 1362 lei brut.

Referitor  la despagubirile  determinate de sporul de 100% pentru munca prestata in zilele de sarbatori legale, instanta va avea in vedere in primul rand, faptul ca, intr-adevar, conform art. 37 alin. 1 lit. (a) din Legea 448/2006: „(1) Pe perioada ingrijirii si protectiei persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de munca, asistentul personal are urmatoarele drepturi:

a)salariu de baza stabilit potrivit dispozitiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitatile de asistenta sociala din sectorul bugetar, altele decat cele cu paturi, precum si spor de vechime si alte sporuri aferente acordate in conditiile legii”.

Or, conform art. 139 art. 279 : „(1) Zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:

- 1 si 2 ianuarie;

- prima si a doua zi de Pasti;

- 1 mai;

- prima si a doua zi de Rusalii;

- Adormirea Maicii Domnului;

- 30 noiembrie - Sfantul A. A. cel Intai chemat, Ocrotitorul Romaniei;

- 1 decembrie;

- prima si a doua zi de C. ;

- doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora.

(2) Acordarea zilelor libere se face de catre angajator.”

De asemenea, conform art. 140: „Prin hotarare a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitatile sanitare si pentru cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate, a caror aplicare este obligatorie.”

Iar potrivit art. 141: „Prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii.”

Totodata, conform art. 142: „1) Salariatilor care lucreaza in unitatile prevazute la art. 140, precum si la locurile de munca prevazute la art. 141 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile.

(2) In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.”

Prin urmare, potrivit acestor texte de lege, zilele  susmentionate de sarbatoare legala sunt zile nelucratoare platite si, asemeni  celorlalti  salariati, si asistentii personali trebuie sa beneficieze de acest drept. In situatia in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita specificului activitatii, angajatorul este obligat ca in termen de 30 de zile sa acorde zile libere aferente acelor sarbatori legale in care salariatii au muncit. Daca din motive justificate, angajatorul nu acorda zile libere, salariatii beneficiaza pentru munca prestata in zilele de sarbatori legale de un spor ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in program normal de lucru .

Or, in cazul asistentilor personali, este evident ca activitatea nu poate fi intrerupta in zilele de sarbatori legale datorita specificului activitatii, adica ingrijirea si ocrotirea persoanei cu handicap grav care are caracter permanent.

Instanta va avea in vedere insa, ca in privinta sarbatorilor legale din anul 2010 art. 30 alin. 7 din Legea 330/2009 prevede in mod expres faptul ca nu se aplica art. 20 din lege care reglementa sporul de 100% pentru  munca prestata  in asemenea zile.

De asemenea,  interdictia  platii  sporului respectiv  a fost preluata inclusiv de Legea 285/2010 in art. 9 care prevede numai posibilitatea compensarii cu timp liber corespunzator.

Asa fiind, instanta va obliga paratul  doar la plata sporului  la salariu  aferent  celor doua  sarbatori legale ramase din anul 2009, respectiv 1  decembrie si 25 decembrie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E

Admite in parte actiunea in pretentii banesti formulata de reclamantele P. E. si P. V. - prin S.,,I.” B.,  cu sediul in  . 4 in contradictoriu cu paratii P. F., . 284 cod postal xx judetul  B., si  C. Local F., cu sediul in . 284, cod postal xx.

Obliga  paratii sa plateasca reclamantilor:

- o despagubire egala cu  indemnizatia de concediu de odihna aferent anilor 2009 si 2010,respectiv suma neta  aferenta unui brut de 1362 lei pentru fiecare reclamant, suma ce va fi actualizata in functie de indicii de inflatie incepand cu 1.10.2012 pana la data platii efective;

- o despagubire egala cu  sporul de 100% pentru munca prestata de reclamanti in urmatoarele zile de sarbatori legale :1 decembrie 2009, 25 decembrie 2009,sumele urmand a fi actualizate in functie de indicii de inflatie, de la data scadentei pana la data platii efective.

Respinge ca nefondat capatul de cerere privind plata unei despagubiri egala cu sporul de 100% pentru munca prestata de reclamanti in zilele de sarbatori legale din anul 2010 si 2011.

Respinge ca ramas fara obiect capatul de cerere privind obligarea paratilor la plata unei despagubiri egala cu indemnizatia de concediu de odihna pentru anul 2011.