Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin Sentinta civila nr. 236 din 04.03.2015 a Tribunalului Maramures pronuntata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisa in parte contestatia formulata de contestatorul Tinta I. M., in contradictoriu cu intimata S. C. F. S. A. si in consecinta, s-a constatat nulitatea absoluta a Deciziei nr. 77 de sanctionare cu avertisment scris emisa de intimata; a fost anulata decizia de delegare nr. 337/25. 06. 2013 emisa de intimata si a fost respinsa ca nefondata cererea de acordare a daunelor morale.

Prin Decizia civila nr. 2636/A din 02.12.2015 pronuntata de Curtea de Apel Cluj in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admis in parte, cu opinie majoritara, apelul declarat de reclamantul TANTA I. M. impotriva Sentintei civile nr. 236 din 04.03.2015 a Tribunalului Maramures pronuntata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, fiind schimbata in parte sentinta atacata, in sensul obligarii paratei S. C. F. S. A. sa plateasca reclamantului TANTA I. M. daune morale in cuantum de 20. 000 lei.

Au fost pastrate restul dispozitiilor.

A fost respins, cu opinie majoritara, ca nefondat apelul formulat de parata S. C. F. S. A. impotriva aceleiasi sentinte.

A fost obligata apelanta-parata S. C. F. S. A. sa plateasca apelantului-reclamant suma de 1. 500 lei cheltuieli de judecata partiale in apel.

Pentru a hotari astfel, Curtea a constatat cu opinie majoritara ca apelul declarat de parata S. C. F. S. A. este nefondat.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a apreciat in esenta, ca deciziile de sanctionare disciplinara emise de societatea angajatoare incalca prevederile art. 252 art. 279 si, respectiv, art. 42-44 art. 279 .

Impotriva acestei decizii a formulat contestatie in anulare parata S. C. F. S. A, solicitand admiterea contestatiei in anulare, anularea deciziei contestate si, rejudecand cauza, admiterea apelului formulat de parata, respingerea apelului reclamantul T. I. M., schimbarea in tot a sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii, cu cheltuieli de judecata.

In motivare a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 si 3 C. pr. civ. si art. 6 pct. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

In ce priveste admisibilitatea contestatiei in anulare in cauza de fata, s-a aratat ca in temeiul dispozitiilor art. 503 C. pr. civ. contestatia in anulare este admisibila dat fiind faptul ca Decizia nr. 2636/02.12.2015, pronuntata de Curtea de Apel Cluj vizeaza o hotarare definitiva pronuntata in urma exercitarii controlului judiciar pe calea apelului.

Apreciaza ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. procedura civ. \"Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand . . . dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale” si art. 503 alin. (3) C. pr. civ. instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen”.

In cauza sunt indeplinite si cerintele speciale ale motivului de contestatie in anulare speciala astfel: a) instanta de apel a respins apelul; b) instanta de apel, respectiv Curtea de Apel Cluj si-a fundamentat rationamentul care a condus la pronuntarea hotararii contestate pe o greseli materiale, c) au fost invocate mai multe motive de apel; d) instanta de apel a analizat numai o parte din motivele de apel.

In acest context, arata ca, calea procedurala prevazuta de dreptul intern pentru valorificarea dreptului de a obtine redeschiderea unui proces civil, finalizat prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive, ca si masura reparatorie, atunci cand instanta de apel a solutionat cauza, in conditii de arbitrariu, fundamentat pe un cadru procesual afectat fie prin savarsirea unor greseli materiale fie prin necercetarea unor motive de apel, aspect de natura a vicia in substanta sa hotararea pronuntata, ii reprezenta, dispozitiile art. 503 Cod procedura civila care se impun a fi interpretate si aplicate in corelare cu principiile aferente notiunii de \"drept la un proces echitabil” asa cum acestea au fost configurate in aplicare art. 6 din Conventia-EDO, de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului( in continuare \"Curtea-EDO”).

Analiza propriu-zisa a greselilor materiale invocate in motivarea contestatie in anulare, prin raportare la dispozitiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. pr. civ. .

a). Instanta de apel s-a aflat in eroare cu privire la continutul deciziei ce formeaza obiectul cauzei deduse judecatii.

Intreaga motivare a opiniei majoritare se raporteaza la \"interesul serviciului” conditie pe care a apreciat-o ca nefiind indeplinita de societate la emiterea deciziei ce a formulat obiectul contestatiei in fata instantei de fond.

Din dispozitiile art. 43-44 art. 279 , se poate lesne observa legiuitorul nu reglementeaza ca si conditie a delegarii conditia \" interesului serviciului” invocata de instanta de apel si cu ajutorul careia si-a construit intreaga motivare a opiniei majoritare.

Mai arata ca cealalta modalitate de modificare a locului muncii este detasarea, reglementata de dispozitiile art. 45 din Codul muncii , si care reprezinta actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, in scopul executarii unor lucrari in interesul acestuia.

Rezulta astfel ca in cazul detasarii legiuitorul a reglementat anumite conditii si anume caracterul temporar al schimbarii locului de munca, dispozitia angajatorului si scopul executarii unor lucrari in interesul acestuia.

Avand in vedere conditiile diferite reglementate de legiuitor pentru fiecare dintre aceste modalitati de modificare unilaterala a locului de munca este lesne de observat ca instanta de apel a fost in eroare cu privire la continutul deciziei emise de societate si supusa cenzurii respectiv decizia de delegare nr. 337/ 25. 06. 2013 intrucat, asa dupa cum a aratat mai sus, considerentele opiniei majoritare vizeaza doar neindeplinirea conditiei interesului serviciului conditie prevazuta de legiuitor doar in cazul detasarii.

Apelanta parata mai arata ca instanta de apel nu a analizat motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate de apelanta F., respectiv, a) Sentinta instantei de fond nu este motivata; b) Instanta de fond a retinut eronat ca delegarea presupune un acord prealabil intre angajator si unitatea la care este trimis salariatul si ca acest acord trebuie sa se refere la desfasurarea muncii, la locul delegarii precum si la incetarea acesteia; c) Instanta de fond nu a avut in vedere ca, in speta, contestatorul nu a avut intentia de a executa dispozitiile deciziei de delegare.

Instanta de apel nu a analizat nici motivul de nelegalitate care viza conditiile reglementate de art. 43 si 44 din Codul muncii si dezvoltat in doctrina de specialitate ci s-a limitat a analiza conditia \"interesului serviciului”.

Niciuna dintre conditiile de legalitate ale delegarii nu a fost analizata de instanta de apel.

Instanta de apel investita cu cenzurarea hotararii instantei de fond trebuia sa verifice doar legalitatea deciziei de delegare. In acest sens este si doctrina de specialitate care prevede ca \"Delegarea nu este supusa cenzurii instantelor judecatoresti decat sub aspectul legalitatii aprecierea oportunitatii fiind o prerogativa exclusiva angajatorului. (A. Ticlea, A. P., C. T., M. T., O. T., Dr. Muncii, Ed. Rosetti Bucuresti, 2004, p. 463).

Instanta de apel fara a analiza decizia de delegare din perspectiva indeplinirii conditiilor de legalitate a concluzionat ca \"imprejurarile determinate pentru delegarea reclamantului se indeparteaza realmente de obiectivitate, nefiind de natura sa sustina teza \"interesului de serviciu”.

Prin analizarea ”interesului serviciului” caruia ii atribuie propria definitie instanta de apel a analizat oportunitatea masurii delegarii prerogativa stabilita exclusiv in sarcina angajatorului.

Motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate au fost analizate in opinia separata potrivit careia \"masura angajatorului adoptata in temeiul art. 42-44 din Codul muncii este conditionata sub aspectul fondului de indeplinirea conditiilor esentiale de valabilitate impuse in cazul oricarui act juridic unilateral, si anume: capacitatea de a contracta, consimtamantul partilor, obiectul determinat si licit si cauza licita si morala”.

In drept, a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 si 3 C. procedura civ., art. 6 din CEDO.

Prin intampinarea inregistrata la data de 11 februarie 2016, intimatul TANTA I. -M. a solicitat respingerea contestatiei in anulare formulata de parata ca nefondata, cu mentinerea tuturor dispozitiilor deciziei atacate, ca fiind temeinice si legale (f. 27-31).

Analizand sentinta atacata prin prisma motivelor de apel si a apararilor formulate, Curtea retine urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. procedura civ. \"Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand . . . dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale” si art. 503 alin. (3) C. pr. civ. \"instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen”.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 503 alin. 3 C. pr. civ., \"Dispozitiile alin. (2) pct. 1, 2 si 4 se aplica in mod corespunzator instantelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs”.

In cadrul procesual dedus judecatii contestatoarea a solicitat anularea Deciziei nr. 2636/A din 2 decembrie 2015, pronuntata de Curtea de Apel Cluj in dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intelegand sa se prevaleze de dispozitiile art. 503 alin. 2 pct. 2 si 3, invocand motivele de contestatie in anulare referitoare la existenta unei erori materiale in care s-a aflat instanta cu ocazia solutionarii cauzei si, respectiv, la omisiunea instantei de recurs de a cerceta vreunul din motivele de casare.

Cum decizia atacata cu contestatie in anulare a fost pronuntata in apel si, avand in vedere prevederile exprese ale art. 503 alin. 3 C. pr. civ., contestatoarea a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 503 alin. 3 C. pr. civ. in raport de prevederile art. 21, art. 24 alin. 1 si art. 129 din Constitutie si art. 6 paragraful 1 si art. 13 din Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului.

La termenul de judecata din data de 10 martie 2016, Curtea de Apel a dispus, in temeiul dispozitiilor art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 sesizarea Curtii Constitutionale cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 503 alin. 3 C. pr. civ. in raport de prevederile art. 21, art. 24 alin. 1 si art. 129 din Constitutie si ale art. 6 paragraf 1 si art. 13 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.

Referitor la motivul de contestatie in anulare prevazut de art. 503 alin. 2 pct. 2 C. pr. civ., Curtea de Apel retine urmatoarele:

Greseala materiala in sensul textului prevazut de lege are in vedere un aspect procedural, o greseala evidenta in legatura cu aspectele formale ale judecatii, pentru a carei verificare nu este necesara o reexaminare a fondului cauzei si care nu a fost observata de instanta de apel, nu a fost avuta in vedere de aceasta la pronuntarea hotararii, caracterul esential fiind determinat de faptul ca, in lipsa unei astfel de greseli, solutia ar fi fost cu totul alta.

Contestatoarea sustine ca instanta de apel a savarsit o \"eroare materiala\" fiind in eroare cu privire la continutul deciziei emise, datorita faptului ca nu a analizat conditiile de legalitate ale deciziei de delegare ci a procedat la o analiza a acesteia din punct de vedere al oportunitatii luarii de catre angajator a unei astfel de masuri prin prisma \"interesului de serviciu”, conditie prevazuta de lege doar in cazul detasarii.

Pretinsele erori ale instantei de apel invocate in prezenta contestatie nu reprezinta o \"greseala materiala” in sensul vizat de text, contestatoarea manifestandu-si de fapt nemultumirea fata de aprecierile instantei in raport de legalitatea actului emis de angajator.

Nu este posibil ca, pe calea contestatiei in anulare, sa se aduca critici modului in care instanta a administrat si a apreciat materialul probator administrat in cauza sau a interpretat dispozitiile legale incidente, o interpretare contrara ar echivala cu transformarea ei intr-un apel exercitat inafara limitelor legale, ceea ce nu este posibil intrucat s-ar infrange autoritatea de lucru judecat si principiul securitatii raporturilor juridice.

Referitor la motivul de contestatie in anulare prevazut de art. 503 alin. 2 pct. 3 C. pr. civ., Curtea de Apel retine urmatoarele:

In cauza dedusa judecatii se arata de catre contestatoare faptul ca instanta de apel nu a analizat toate motivele invocate prin cererea de apel.

Referitor la acest motiv de contestatie in anulare, Curtea constata ca necercetarea vreunui motiv de casare priveste exclusiv hotararile instantei de recurs, cale extraordinara de atac ce poate fi exercitata numai pentru motivele prevazute expres si limitativ la art. 488 C. pr. civ., nu si pe cele date in apel, cale de atac cu caracter ordinar si devolutiv in care pot fi invocate orice motive de nelegalitate sau de netemeinicie.

In acest sens sunt prevederile art. 503 alin. 3 C. pr. civ., potrivit carora sunt aplicabile hotararilor instantelor de apel prevederile cuprinse la alin. 2 pct. 1, 2 si 4 ale art. 503 C. pr. civ., fiind exclus asadar motivul contestatiei speciale privind necercetarea tuturor motivelor de casare prevazut la pct. 3.

Curtea Constitutionala, apreciind asupra constitutionalitatii prevederilor art. 503 alin. 3 C. pr. civ., prin Decizia nr. 483/23. 06. 2015 si Decizia nr. 7/14. 01. 2016 prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate, a statuat in sensul ca \"lipsa posibilitatii de a exercita contestatia in anulare pentru omisiunea instantei de apel de a cerceta \"un motiv de casare” este o consecinta fireasca asupra caracterului ordinar si devolutiv al apelului, fara a aduce atingere principiului egalitatii in fata legii si accesului liber la justitie”.

De asemenea, Curtea a concluzionat in sensul ca \"o eventuala admitere a exceptiei de neconstitutionalitate ar transforma calea extraordinara de atac a contestatiei in anulare speciale intr-o cale de atac ordinara, di8n moment ce instanta care va solutiona contestatia in anulare va trebui sa analizeze motivele de apel, acestea nefiind structurate de lege ca atare, ci putand fi orice critici formulate de apelant cu privire la hotararea instantei care a judecat fondul. ”

Asa fiind, avand in vedere considerentele expuse, in temeiul art. 503 si art. 508 c. pr. civ., Curtea va respinge contestatia in anulare declarata, urmand a fi pastrata decizia atacata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestatia in anulare formulata de contestatoarea S. C. F. S. A. impotriva Deciziei civile nr. 2636/A din 02.12.2015 pronuntata de Curtea de Apel Cluj in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o pastreaza.