Cabinet avocat Dreptul muncii

Reclamantul K. G. a fost incadrat la paratul ISCTR Bucuresti in baza unui contract individual de munca pe durata nedeterminata inregistrat sub nr. 111/12.12.2011 pentru functia de inspector de trafic rutier C. xxxxxx, ca urmare a sustinerii unui concurs organizat de catre acesta.

C. Audit Public Intern din cadrul ISCTR Bucuresti, in urma controlului Curtii de Conturi a Romaniei materializat prin decizia nr. 34/12. 05. 2015 a intocmit si inaintat catre Consiliul de Conducere ISCTR nota de fundamentare prin care s-a constatat ca la concursurile organizate in 2011 si 2012 au fost declarate admise persoane care nu indeplineau conditiile specifice in art. 23 din Anexa 1 din HG 1088/2011.

P. incadrarea corecta s–a solicitat punct de vedere al Ministerului Educatiei, Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, Ministerului T. care au concluzionat ca nu se pot face derogari privind ocuparea posturilor pentru inspectori fata de cele prevazute in art. 23 din HG 1088/2011.

Prin notificarea nr. xxxxx/30. 06. 2015 ISCIR Bucuresti a solicitat reclamantului K. G. sa faca dovada indeplinirii conditiilor de studii si experienta inscrise in art. 23 Anexa 1 din HG 1. 088/2011 privind organizarea si functionarea Inspectoratului de S. pentru controlul in Transport Rutier care stabileste ca pentru ocuparea functiei de inspector sunt necesare :

\"a) detin diploma de licenta ca urmarea absolvirii unei institutii acreditate de invatamant superior in domeniul stiintelor ingineresti, specializarea inginerie autovehiculelor sau ingineria transporturi; sau

b) detin diploma de licenta ca urmarea absolvirii unei institutii acreditate de invatamant superior in domeniul stiintelor juridice, stiinte economice sau/si stiinte ingineresti sau au o vechime in munca in domeniul transporturilor rutiere de cel putin 3 ani, sau

c) detin diploma de bacalaureat ca urmare a absolvirii unui liceu cu profil tehnic si cu o vechime in domeniul transporturilor rutiere de cel putin 3 ani\".

Notificarea comunicata reclamantului constituie informare in conditiile art. 17 alin (1) din art. 279 care stabileste ca :

\"(1) Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca; angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii, ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice\".

Reclamantul nu a putut sa faca dovada studiilor superioare pentru care a fost incadrat ca inspector cu studii superioare, motiv pentru care a fost emisa decizia 342/1.07.2015 prin care Inspectorul de S. Sef a dispus modificarea functiei/salariului si obligarea biroului de resurse umane sa emita actul aditional la contractul individual de munca nr. 111/2011.

Potrivit art. 41 art. 279 :

(1) Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor. (2) Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.

(3) Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:

a) durata contractului;

b) locul muncii;

c) felul muncii;

d) conditiile de munca;

e) salariul;

f) timpul de munca si timpul de odihna.

Felul muncii este un element esential al contractului determinat de calificarea profesionala si functia sau meseria prevazuta in contractul individual de munca.

Reclamantul prin promovarea concursului organizat de parat a fost incadrat gresit in functia de inspector de trafic rutier cu studii superioare.

Sustinerea concursului era o conditie obligatorie pentru a fi angajat la o institutie publica conform art. 30 din art. 279 .

Art. 57 alin (4) din art. 279 mentioneaza ca :

(4) In situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau contraventionale aplicabile, salariatul avand dreptul la despagubire\".

Modificarea felului muncii si implicit a salariului pentru reclamant prin decizia 342/1.07.2015 si actul aditional nr. 6/15.07.2015 s-a efectuat in considerarea art 23 Anexa 1 din HG 1. 088/2011 privind organizarea si functionarea Inspectoratului de S. pentru C. in Transport Rutier care impun pentru ocuparea acestei functii studii superioare cu diploma de licenta pe care acesta nu le-a putut dovedi.

Invocarea bunei credinte din partea reclamantului la incheierea contractului de munca, cat si pentru preocuparea sa de a-si completa studiile prin inscrierea la Universitatea S. Haret nu are relevanta in ceea ce priveste aceasta schimbare de incadrare pe care insasi legea o impune.

Mai mult decat atat, aceste dispozitii nu numai ca au un caracter legal ce opereaza de drept asupra clauzei care contravine legii; dar si vizeaza aceeasi functie de inspector chiar daca pentru cel cu studii medii salarizarea este mai mica decat cea cu studii superioare.

P. aceste considerente, acordul salariatului nu este necesar pentru a opera noua incadrare sau modificare prin act aditional la contractul individual de munca, astfel decizia 342/1.07.2015 si actul aditional nr. 6/15.07.2015 la contractul individual de munca 111/12.12.2011 sunt legale.

Instanta nu poate primi nici motivele de nulitate a deciziei 342/1.07.2015 emisa de inspectorul sef al ISCIR Bucuresti privind conditiile de forma pentru ca legat de aceste decizii art. 279 nu prevede acest lucru.

P. aceste considerente de fapt si de drept instanta a respins contestatia atat privind capatul principal al modificarii functiei, cat si al salarizarii, care avand caracter accesoriu nu va mai fi analizat.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul K. G., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului s-a aratat ca sentinta este nelegala, motivarea acesteia fiind gresita din punctul de vedere al argumentatiei, aceasta nefiind sustinuta de textele de lege invocate.

Astfel s-a mentionat faptul ca intimata in temeiul art. 17 alin. 1 Codul muncii i-a trimis o notificare prin care l-a informat cu privire la modificarile care vor fi aduse contractului sau de munca, solicitandu-i totodata sa faca dovada existentei diplomei de studii superioare - in speta a diplomei de licenta.

Considera apelantul ca aceasta infirmare nu poate avea si caracter obligatoriu neputandu-se substitui obligativitatii impuse de Codul muncii cu privire la respectarea prevederilor art. 41 de modificare a contractului de munca numai prin acordul partilor, adica prin negociere. Astfel, informarea prevazuta de art. 17 nu poate substitui caracterul de negociere impus de lege in ceea priveste modificarea clauzelor CIM, in special a clauzelor privind functia si salariul. Situatiile de exceptie prevazute de Codul muncii cu privire la modificarea unilaterala a clauzelor contractului individual de munca sunt cuprinse in art. 48 si fac referire la \"locul muncii si felul muncii\".

Pe de alta parte, raportul Curtii de Conturi nu face referire in continutul sau la faptul ca a fost incalcata legea de catre intimata in ceea ce priveste organizarea concursului sustinut de apelant pentru ocuparea functiei de inspector. C. de audit intern al ISCTR, cerand un punct de vedere institutiilor abilitate, a considerat ca trebuie sa isi modifice unilateral contractul de munca, deoarece nu ar detine o diploma de licenta.

Interpretarea instantei de fond in ceea ce priveste imposibilitatea sa de a prezenta o diploma de licenta, este gresita si restrictiv-limitativa. Practic, ceea ce sustine instanta de fond este faptul ca daca diploma sa de studii superioare (de scurta durata), obtinuta anterior modificarii legii invatamantului 84/1995, nu se numeste diploma de licenta, ci poarta simpla denumire de \"diploma”, aceasta insemna ca nu a absolvit o institutie de invatamant superior si trebuie sa fie angajat cu studii medii.

Aceasta ar insemna practic ca diploma sa, obtinuta in conditiile legii, si-ar pierde valabilitatea deoarece nu poarta denumirea de \"diploma de licenta”, ci simpla numire de \"diploma\".

Ca atare, nu se poate sustine ca diploma sa nu face dovada studiilor superioare absolvite, necesare pentru ocuparea functiei de inspector de trafic cu studii superioare, pe motiv ca legea aparuta ulterior absolvirii studiilor, nu mai prevede decat denumirea de diploma de licenta.

Cu atat mai mult este inadmisibil ca, in conditiile in care face dovada studiilor superioare absolvite sa fie incadrat pe functie de studii medii pe motiv ca diploma nu se numeste de licenta ci de absolvire.

In completare, arata faptul ca este absolvent al Institutului Politehnic \"G. G. -D. \" Bucuesti, Facultatea de Transporturi, obtinand Diploma in specialitatea automobile eliberata sub nr. 1984/16. 04. 1976. Considera ca diploma sa se incadreaza in conditiile prev. de art. 23 alin. 3 lit. a din anexa 1 a HG 1088/2011 invocata de parata ca temei in emiterea Deciziei 342 contestata.

Considera apelantul ca acest rationament este absurd, practic toti absolventii de studii superioare dinainte de modificarea legii, pe a caror diploma nu este mentionata numirea de \"diploma de licenta\" sa poata fi angajati doar cu studii medii si aceasta doar pe motivul denumirii diplomei.

Considera gresita si aprecierea asupra faptului aratat, ca desi detine o diploma de studii superioare, emisa in conditiile legii statului roman, a facut totusi demersurile necesare obtinerii si a unei diplome de licenta, fiind in continuarea studiilor in vederea obtinerii si a unei diplome care sa poarte denumirea de licenta. Insa, acest aspect este considerat neindestulator atat de catre intimata cat si de catre instanta de fond, care mentioneaza ca este in imposibilitatea prezentarii unei diplome de licenta desi, cum a aratat detine o diploma de studii superioare, care insa poarta o alta denumire, emisa in conditiile legii.

O alta interpretare gresita este cea facuta in baza prevederilor art. 57 alin. 4 art. 279 , considerandu-se ca modificarea clauzelor contractului sau de munca intervin de drept, prin prisma prevederilor legale, si intimata a procedat corect la modificarea unilaterala a contractului de munca.

Si aceasta abordare este una gresita deoarece aceasta norma de drept, art. 57 Codul muncii , nu exclude aplicarea dispozitiilor art. 41 Codul muncii , in sensul ca este necesar acordul partilor pentru modificarea clauzelor privind functia si salariul.

Cu atat mai mult, legiuitorul a prevazut in mod expres in art. 57 alin,6 si 7 Codul muncii necesitatea obtinerii acordului partilor chiar si atunci cand modificarea contractului survine ca urmare a nerespectarii unei conditii de legalitate si mai departe legiuitorul a prevazut ca, in conditiile in care nu exista acordul partilor, instanta de judecata sa fie singura care sa poata interveni asupra clauzelor contractului de munca, modificandu-le daca constata incalcarea unei norme de drept care ar face nule respectivele prevederi contractuale.

Mai mult decat atat, actul de control al Curtii de Conturi nu poate reglementa raporturile de munca convenite de salariat cu angajatorul sau si nici nu poale fi invocat drept temei in modificarea acestor raporturi de munca.

In consecinta, apreciaza ca Decizia nr. 342/01.07.2015 emisa de intimata a avut ca efect modificarea unilaterala a CIM, fara acordul sau si avand in vedere ca reducerea salariului si modificarea functiei pe care a obtinut-o in urma concursului nu a intervenit ca urmare a punerii in aplicare a unei modificari legislative ulterioare incheierii contractului individual de munca, ci a fost emisa pentru a inlatura o eventuala incalcare a actului normativ (Legea nr. 284/2010) ce era in vigoare la data intrunirii acordului de vointa al partilor, mai precis pentru a inlatura o cauza de nulitate a clauzei, lucru care nu ii era permis intimatei in lipsa acordului sau, respectiv in lipsa unei confirmari a nulitatii in justitie.

Solicita acordarea cheltuielilor de judecata cerute la fond.

Solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul admiterii actiunii si anularii Deciziei 342/2015 precum si a actului aditional nr. 6/15.07.2015 la contractul individual de munca nr. 111/ 12.12.2011 deoarece in acest act se modifica unilateral contractul de munca.

Apelul este nefondat.

Reclamantul K. G. a fost incadrat la paratul ISCTR Bucuresti in baza unui contract individual de munca pe durata nedeterminata inregistrat sub nr. 111/12.12.2011 pentru functia de Inspector de Trafic Rutier C. xxxxxx, ca urmare a sustinerii unui concurs organizat de catre parata, functia pe care a obtinut-o in urma concursului organizat de parata.

In urma unui control efectuat de Curtea de Conturi a Romaniei materializat prin decizia 34/2015, parata a emis Decizia nr. 342/2014 si actul aditional nr. 6/2015 prin care a modificat atat felul muncii reclamantului, cat si salariul in considerarea art. 23 Anexa 1 din HG 1088/2011 privind organizarea si functionarea ISCTR care impun pentru ocuparea acestei functii superioare cu diploma de licenta pe care reclamantul nu le-a putut dovedit.

Reclamantul a contestat atat decizia cat si actul aditional, solutia de respingere a actiunii reclamantului fiind legala si temeinica pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 41 art. 279 :

(1) Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor.

(2) Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.

(3) Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente:

a) durata contractului;

b) locul muncii;

c) felul muncii;

d) conditiile de munca;

e) salariul;

f) timpul de munca si timpul de odihna.

Felul muncii este un element esential al contractului determinat de calificarea profesionala si functia sau meseria prevazuta in contractul individual de munca.

Acest articol este o expresie a principiului consensualismului relatiilor de munca, transpus la nivelul Contractului Individual de Munca.

De la regula privind modificarea prin consens a Contractului Individual de munca, alin. 2 prevede cateva exceptii stabilite in mod expres si limitativ de lege, aceste situatii fiind justificate de interese mai presus de interesele particulare ale salariatului.

Prima instanta a retinut corect ca modificarea felului muncii si implicit a salariului au fost generate de faptul ca reclamantul a ocupat o functie ce impunea studii superioare cu diploma de licenta.

Codul muncii prevede conditii de studii pentru incadrarea si promovarea in orice functie sau post.

Incadrarea si promovarea in raport de indeplinirea conditiilor de studii/pregatire/este in concordanta cu necesitatea desfasurarii activitatii eficiente si rentabile in orice unitate, indiferent de natura ei, cu stimularea si recompensarea personalului in raport de nivelul si calitatea pregatirii profesionale.

Sunt situatii cand legea prevede pentru incadrarea in anumite functii un anume nivel al studiilor – obligatorie si pentru angajatorii din sistemul privat.

Natura si nivelul studiilor sunt concepute in raport direct cu specialitatea si complexitatea muncii, cu atributiile si raspunderile pe care implica efectuarea acesteia.

Legea prevede nivelul studiilor necesare pentru ocuparea anumitor functii.

In speta, in notificarea adresata reclamantului i s-au adus la cunostinta conditiile instituite de art. 23 din Anexa 1 a Hotararii nr. 1088/2011 privind organizarea si functionarea ISCTR respectiv :

a) - detinerea unei diplome de licenta ca urmare a absolvirii unei institutii acreditate de invatamant superior in domeniul stiintelor ingineresti, specializarea ingineria autovehiculelor sau ingineria transporturi;

b) detin diploma de licenta ca urmarea absolvirii unei institutii acreditate de invatamant superior in domeniul stiintelor juridice, stiinte economice sau/si stiinte ingineresti sau au o vechime in munca in domeniul transporturilor rutiere de cel putin 3 ani, sau

c) – diploma de bacalaureat, ca urmare a absolvirii unui liceu cu profil tehnic si cu vechime in domeniul transporturilor de cel putin 3 ani.

Reclamantul recunoaste ca nu detine diploma de licenta si nici nu a absolvit un liceu cu profil tehnic, sustine ca are studii superioare de scurta durata si in prezent urmeaza cursurile Facultatii S. Haret, insa acest aspect nu suplineste lipa studiilor pe care trebuie sa le aiba reclamantul.

Ca urmare a neindeplinirii conditiilor de studii, modificarea contractului individual de munca al reclamantului s-a produs nu numai in ceea ce priveste felul muncii, ci evident si in ceea ce priveste salariul.

Salariul este un element esential al contractului individual de munca, o parte componenta a obligatiilor asumate de angajator si a cauzei juridice a obligatiei persoanei angajate, el constituie totalitatea drepturilor banesti cuvenite pentru munca prestata.

Salariul constituie obiect dar si cauza a contractului individual de munca. Este obiect deoarece constituie contraprestatie pentru munca efectuata (art. 159 alin. 1 art. 279 ).

Este cauza pentru ca in vederea obtinerii lui persoana fizica s-a incadrat in munca.

Prin decizia 342/2015 si actul aditional 6/2015 emise de parata s-a modificat salariul reclamantului in sensul ca salariul de baza brut lunar va fi de 1494 lei corespunzator functiei de inspector de trafic rutier (studii medii), aceasta modificare a survenit insa ca urmare a modificarii felului muncii.

Corect a apreciat tribunalul incidenta art. 57 alin. 5, 6, 7 art. 279 .

Primul alin. al art. 57 art. 279 reglementeaza nulitatea totala a contractului individual de munca urmare a nerespectarii conditiilor legale necesare pentru incheierea valabila a contractului.

Asadar, in situatia in care la incheierea contractului individual de munca nu sunt respectate conditiile legale, contractul astfel incheiat va fi nul absolut.

Potrivit art. 57 alin. 4 art. 279 , \"in situatia in care o clauza este afectata de nulitate intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau a contractului colectiv de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile.

Pe langa intocmirea acestora in mod automat cu normele legale sau conventionale aplicabile, partile au posibilitatea sa incheie un act aditional Modificarea felului muncii si implicit a salariului pentru reclamant prin decizia 342/1.07.2015 si actul aditional nr. 6/15.07.2015 s-a efectuat in considerarea art 23 Anexa 1 din HG 1. 088/2011 privind organizarea si functionarea Inspectoratului de S. pentru C. in Transport Rutier care impun pentru ocuparea acestei functii studii superioare cu diploma de licenta pe care acesta nu le-a putut dovedi.

Invocarea bunei credinte din partea reclamantului la incheierea contractului de munca, cat si pentru preocuparea sa de a-si completa studiile prin inscrierea la Universitatea S. Haret nu are relevanta in ceea ce priveste aceasta schimbare de incadrare pe care insasi legea o impune.

Mai mult decat atat, aceste dispozitii nu numai ca au un caracter legal ce opereaza de drept asupra clauzei care contravine legii; dar si vizeaza aceeasi functie de inspector chiar daca pentru cel cu studii medii salarizarea este mai mica decat cea cu studii superioare.

P. aceste considerente, acordul salariatului nu este necesar pentru a opera noua incadrare sau modificare prin act aditional la contractul individual de munca, astfel decizia 342/1.07.2015 si actul aditional nr. 6/15.07.2015 la contractul individual de munca 111/12.12.2011 sunt legale.

Este neintemeiata critica apelantului ca nu au fost respectate dispozitiile art. 17 art. 279 privind informarea sa in ceea ce priveste modificarea clauzelor contractului individual de munca in special a clauzelor privind functia si salariul.

Potrivit art. 17 alin. 1 si 3 art. 279 anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii, ori, dupa caz salariatul cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice. Persoana selectata in vederea angajarii ori, salariatul, dupa caz va fi informata cu privire la cel putin urmatoarele elemente: salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul.

Obligatia de informare constituie o aplicare interna a dispozitiilor cuprinse in Directiva 91/533/CEE.

In ceea ce priveste modalitatea de realizare a informarii este obligatorie forma scrisa a contractelor individuale de munca, etapa informarii fiind ulterioara intelegerii partilor, in speta fiind ulterioara incheierii contractului individual de munca al reclamantului.

Textele alin. 1 si 3 din art. 17 din art. 279 trebuie aplicate si interpretate si prin raportare la alin. 5 care instituie regula conform careia orice modificare a unui dintre elementele prevazute la alin. 3 in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract intr-un termen de 20 zile lucratoare de la data aparitiei modificarii cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege.

In cauza dedusa judecatii reclamantul a fost notificat de catre parata cu privire la modificarile care vor fi aduse contractului sau de munca, deci a fost respectata conditia privind informarea reglementata de art. 17 art. 279 , emitandu-se totodata si actul aditional la contractul de munca care insa nu a fost semnat de catre reclamant, prin care a fost modificat unul din elementele prevazute la art. 17 alin. 3, respectiv salariul de baza.

Dispozitiile art. 17 alin. 5 art. 279 au facut obiectul controlului de constitutionalitate, iar prin decizia 1265/2011 a Curtii Constitutionale s-a constatat ca aceste dispozitii sunt legale, s-a statuat in mod obligatoriu si definitiv ca in sfera publica interventia legii in raporturile de munca din domeniul bugetar este justificata in mod obiectiv si rational de natura sursei de finantare a cheltuielilor de personal.

In acelasi sens prin Decizia 1601/2010 a Curtii Constitutionale s-a statuat ca in sfera publica salariile sunt stabilite in baza legii ca act al legiuitorului original sau delegat, legea fiind cea confera angajatorului public o marja privind acordarea anumitor sporuri specifice neavand, insa competenta de a acorda drepturi salariale numai in baza si in temeiul unei manifestari discretionare de vointa.

Astfel, manifestarea de vointa a partilor este limitata de ordinea publica si bunele moravuri, respectiv de lege, iar daca legea diminueaza cuantumul salariilor sau sporurilor, sau suprima sporurile contractul individual de munca nu trebuie renegociat prin intalnirea vointei concordante a celor doua parti contractante din contractul individual de munca pentru a se aplica noile prevederi legale.

Nu in ultimul rand prin Decizia 1250/2010 Curtea Constitutionala a statuat ca ordonatorii de credite principali trebuie sa respecte legea si sa o aplica ca atare chiar daca aceasta are ca efect pentru viitor modificarea unor clauze din contractele individuale sau colective de munca ale salariatilor platitii din fonduri publice.

Argumentul avut in vedere la pronuntarea acestei decizii rezida in faptul ca temeiul incheierii, modificarii si incetarii contractului este legea, iar daca pentru viitor legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare toate contractele pendinte sau care vor fi incheiate trebuie sa reflecte si sa fie in acord cu legea.

In consecinta, Curtea constata ca salariul reclamantului a fost stabilit potrivit Anexei VIII la Legea cadru 284/2010 potrivit functiei pe care o ocupa salarizata, insa pentru studii medii.

Ca atare, criticile aduse de reclamant sentintei sunt neintemeiate, astfel ca in baza art. 480 alin. 1 Cod pr. civila apelul urmeaza sa fie respins ca nefondat.

P. ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul K. G., domiciliat in C., – Republicii,, ,  impotriva sentintei civile nr. 569 din 23 februarie 2016, pronuntata de Tribunalul D., in dosar nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul parat M. T. -I. DE S. P. C. IN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul in Bucuresti, . 38, sector 1, avand ca obiect anulare act.