Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr.8479 din 22.11.2010 d-l I.D.D. a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta in contradictoriu cu SC N.M. SRL Bacau sa fie anulata decizia nr. C 492/11.11.2010 si sa se dispuna reintegrarea sa in postul detinut anterior, cu obligarea intimatei la plata de daune-interese echivalente cu salariile pe care contestatorul ar fi trebuit sa le primeasca de la concediere si pana la reintegrarea efectiva.

In motivarea actiunii sale, a aratat contestatorul ca decizia a carei anulare o solicita incalca art. 78 din contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura comert pe anul 2010, inregistrat la MMFPS sub nr.42/01/11.02.2010, prin aceea ca angajatorul a omis sa-i comunice in scris daca ii ofera sau nu un alt loc de munca ori este cuprins intr-o forma de recalificare profesionala in vederea ocuparii unui post in aceeasi unitate dar si dispozitiile art.65 alin.(2) din L.53/2003, desfiintarea locului de munca al contestatorului nefiind efectiva si neavand o cauza reala si serioasa.
In dovedirea sustinerilor sale contestatorul a depus la dosar inscrisuri in fotocopie (f.3-), a solicitat administrarea probei cu interogatoriul societatii intimate, proba administrata in conditiile art.222 Cpc (f.22,23,49,50).

Actiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art.285 din Codul muncii (L.53/32003).
Formuland intampinare prin reprezentantul sau legal, SC N.M. SRL Bacau a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata, sustinerile eronate ale contestatorului neconstituind motive de nulitate a deciziei C 492/11.11.2010, societatii angajatoare nefiindu-i aplicabil contractul colectiv de munca la nivel de ramura, nefacand parte din unitatile enumerate in anexa 3 a acestui contract, ci cel incheiat la nivel national. Pe de alta parte, se arata in intampinare, pretentia contestatorului de a i se oferi un alt loc de munca este absurda in contextul in care acesta nici nu s-a mai prezentat la munca din momentul emiterii deciziei de preaviz si avand in vedere ca societate nu dispune de un post care sa corespunda sub aspectul cerintelor celui din care d-l D. I.D. a fost concediat si nici un fel de alte posturi, desfiintarea locului de munca fiind efectiva si avand la baza dificultatile economice reale cu care se confrunta societatea in ultima vreme (f.10,11).
In dovedirea sustinerilor sale, intimata a solicitat administrarea probei cu interogatoriul contestatorului (f.21) si a depus la dosar inscrisuri (f.24,25,30-44).
Prin cererea adresata Tribunalului Bacau si inregistrata initial sub nr.7745/2010, disjunsa prin incheierea din 10.11.2010 (f.10 dosar 8815) si reinregistrata pe rolul aceleiasi instante sub nr.8815/3.12.2010 acelasi contestator a contestat decizia de acordare a perioadei de preaviz cu nr.417/30.09.2010 pentru aceleasi motive pentru care a contestat si decizia de desfacere a contractului de munca, solicitand si anularea deciziei nr. C 480/2.11.2010 prin care a fost sanctionat cu neacordarea drepturilor salariale pentru luan octombrie 2010 cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010 (f.4 dosar 8815), cu motivarea ca aceasta din urma decizie a fost emisa cu incalcarea art.267 din L.53/2003, sanctiunea neacordarii drepturilor salariale pentru o luna nefiind prevazuta de art.264 din acelasi act normativ.
In dovedirea acestor sustineri, contestatorul a depus la dosar inscrisuri (f.5-9).
Actiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art.285 din Codul muncii.
Formuland intampinare prin reprezentantii sai, legal si conventional, (f.15-17) SC N.M. SRL Bacau a solicitat respingerea contestatiei indreptate impotriva celor doua decizii, cu aceeasi motivare cuprinsa in intampinarea depusa in dosar nr.8479, aratandu-se si faptul ca s-a solicitat anularea deciziei de preaviz pe criterii care tin de concediere si ca nu se poate vorbi de incalcarea art.267 din L.53/2003 intrucat masura neacordarii drepturilor salariale nu constituie o sanctiune disciplinara care sa justifice efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, masura fiind justificata, fata de dispozitiile art.154 din L.53/2003, de imprejurarea ca din momentul comunicarii deciziei de preaviz contestatorul nu s-a mai prezentat la locul de munca desi era obligat sa lucreze 4 ore/zi.
O data cu intampinarea, intimata a depus la dosar inscrisuri in fotocopie (f.18-26).
Prin incheierea din 18.02.2011 instanta a dispus conexarea dosarului nr.8815/110/2010 la dosarul nr.8479/110/2010 (f.20).

Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:
Partile au incheiat contractul individual de munca inregistrat la ITM Bacau sub nr. A 72027/26.11.2003 (f.31 dosar 8479), d-l I.D.D. dobandind astfel calitatea de director vanzari pentru o perioada nedeterminata, incepand cu 17.11.2003. Prin actul aditional nr.69/16.06.2005 partile au convenit modificarea contractului de munca sub aspectul postului ocupat de salariat, acesta fiind incadrat incepand cu 6.06.2005 ca director dezvoltare si strategii (f.36 dosar 8479).
Prin decizia nr. C 417/30.09.2010 (f.6 dosar 8815) s-a adus la cunostinta salariatului faptul ca incepand cu data de 1.10.2010 se afla in perioada de preaviz de 30 de zile lucratoare, ca urmare a desfiintarii postului sau, in aceasta perioada beneficiind de 4 ore/zi in timpul programului pentru cautarea unui loc de munca.
Prin decizia nr. C 480/2.11.2010 (f.5 dosar 8815), contestatorul este sanctionat cu neacordarea drepturilor salariale pe luna octombrie 2010 pentru absente nemotivate de la serviciu incepand cu data de 1.10.2010, retinandu-se ca temei dispozitiile art.264 si 268 din Codul muncii.
La data de 11.11.2010 angajatorul emite decizia nr.C 492/11.11.2010 prin care salariatul D. I.D., indeplinind functia de director dezvoltare si strategii, este concediat conform art.65 din Codul muncii, incepand cu data de 12.11.2010, data la care a expirat perioada de preaviz de 30 zile, avand in vedere desfiintarea locului  de munca al salariatului ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice si reorganizarii activitatii, cu mentiunea ca societatea nu a avut posibilitatea de a propune salariatului programe de formare profesionala si de oferire a unui alt loc de munca, corespunzator pregatirii profesionale (f.3 dosar 8479).
Dat fiind faptul ca procedura de concediere a fost finalizata prin emiterea deciziei din 11.11.2010 si ca decizia de preaviz nu a fost contestata pentru motive diferite de cele aratate in contestatia indreptata impotriva deciziei de concediere, contestatia formulata impotriva deciziei nr. C 417/30.09.2010 este in mod vadit nefondata si urmeaza a fi respinsa.
In ceea ce priveste decizia nr. C 492/11.11.2010 solutia ce urmeaza a se da contestatiei este aceeasi, inscrisurile depuse de intimata la dosar – state de functii si organigrame anterior si ulterior concedierii (f.39-44) dovedind faptul desfiintarii locului de munca ocupat de contestator – director dezvoltare, societatea pastrand in stat functiile de director general si pe cea de director economic.
Dificultatile economice cu care se confrunta societatea in general in ultima perioada sunt de notorietate, chiar d-l D. I.D. recunoscand la interogatoriul ce i s-a luat faptul ca si SC N.M. SRL Bacau se confrunta cu dificultati economice si ca el insusi a solicitat administratorului societatii convocarea adunarii generale a asociatilor care sa decida intrarea societatii in insolventa (f.21 dosar 8479); prin urmare, revenea contestatorului sarcina de a dovedi imprejurarea ca mentinerea postului pe care il ocupa in cadrul societatii angajatoare era indispensabil continuarii activitatii acesteia in conditii optime, or in cauza nu s-a facut o astfel de dovada.
Considerand, deci, ca decizia din 11.11.2010 a fost emisa cu respectarea intocmai a dispozitiilor art.65 alin.(2) din Codul muncii, Tribunalul va respinge contestatia formulata impotriva deciziei nr. C 492/11.11.2010 si, pe cale de consecinta, si cererile accesorii, de reintegrare si de acordare a drepturilor salariale, ca nefondate.
In ceea ce priveste decizia nr. C 417/30.09.2010 (f.6 dosar 8815), Tribunalul constata ca aceasta este, intr-adevar, nelegala, sanctiunea dispusa nefiind prevazuta de dispozitiile art.264 din Codul muncii, dispozitii potrivit carora sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul erau la data emiterii deciziei din 2.11.2010: avertismentul scris, suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare, retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile, reducerea salariului de baza pe o durata de 1 - 3 luni cu 5 - 10%, reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1 - 3 luni cu 5 - 10%, desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. Enumerarea este, deci, limitativa, orice alta sanctiune aplicata de angajator cu titlu disciplinar fiind, prin urmare, nelegala.
Sustinerea intimatei potrivit careia decizia din 2.11.2010 nu reprezinta o decizie de sanctionare disciplinara nu poate fi luata in considerare, fiind contrazisa de chiar continutul deciziei in care se face trimitere la dispozitiile art.264 si 268 din Codul muncii, aratandu-se ca, absentand nemotivat de la serviciu, salariatul a incalcat prevederile din fisa postului si din regulamentul intern.
Pe cale de consecinta, Tribunalul va admite contestatia formulata impotriva acestei decizii pe care o va anula, respingand, insa, cererea salariatului de obligare a unitatii la plata drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010 avand in vedere ca, desi a sustinut ca s-a prezentat la serviciu, contestatorul nu a facut dovada acestor sustineri pentru a combate mentiunile din foaia colectiva de prezenta pe luna octombrie 2010, mentiuni potrivit carora a lipsit nemotivat pe tot parcursul acestei luni (f.22 dosar 8815).
Retinerea de catre angajator a drepturilor salariale aferente perioadei in care angajatul a lipsit nemotivat de la serviciu  reprezinta o veritabila exceptie a neindeplinirii contractului – exceptio non adimpleti contractus, specifica contractelor sinalagmatice in cazul carora prestatiile trebuie executate simultan, principiu care si-a gasit consacrare legislativa si in dispozitiile art.154 din Codul muncii potrivit carora salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat avand dreptul la un salariu exprimat in bani, ce se plateste in bani cel putin o data pe luna (art.161 din L.53/2003).