Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin decizia 1666/1 octombrie 2012 a Curtii de Apel Bacau s-a respins ca nefondat recursul promovat de parata S. C. L. DICOUNT STL impotriva sentintei civile nr. 730 din 29.03.2012 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. ...XX, fiind obligata parata sa plateasca intimatei suma de 2450 lei reprezentand cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr. 730/29 martie  2012 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. ...XX s-a admis  contestatia privind pe contestatoarea  M. L. E. in contradictoriu cu intimata SC L. DI. avand ca obiect contestatie decizie de concediere.

S-a anulat decizia 5130/16.11.11. S-a dispus reintegrarea contestatoarei  pe postul detinut anterior. A fost obligata intimata sa plateasca contestatoarei drepturile  banesti echivalente cu salariile  indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data  concedierii si pana la data  reintegrarii efective.

S-a respins ca nedovedita  cererea privind cheltuielile de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Bacau sub nr. 6697 din 16.12.2011 reclamanta  L. -E. M.  a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta in contradictoriu cu intimata SC L. DI. Prahova anularea deciziei de  concediere nr. 5130 din 16.11.2011, reintegrarea sa in postul detinut, obligarea societatii intimate la plata tuturor drepturilor salariale datorate din momentul desfacerii contractului de munca si pana in momentul reintegrarii efective, cu cheltuieli de judecata.

Motivandu-si cererea, contestatoarea a aratat, in esenta, fata de temeiul de drept invocat in decizia de concediere - art. 61 lit. d) din codul muncii, raportand acest temei la capitolul 1 lit. b) din contractul individual de munca unitatea angajatoare era obligata sa-i acorde un preaviz de 20 de zile or, decizia de concediere si adresa prin care i se aducea la cunostinta incetarea contractul de munca poarta aceeasi data - 16.11.2011. Decizia de concediere este lovita de nulitate, apreciaza contestatoarea, si pentru faptul ca a fost emisa anterior expirarii perioadei de proba, potrivit capitolului L lit. a din contractul individual de munca si pentru  ca au fost nesocotite prevederile art. 62, 63 alin. (2) si 64 din codul muncii care cer ca decizia de concediere sa fie motivata in fapt si in drept, masura concedierii sa fie luata dupa evaluarea salariatului si dupa ce s-a constatat ca acesta nu poate ocupa un alt post de complexitate si responsabilitate redusa.

A aratat, de asemenea, contestatoarea, ca decizia de concediere este netemeinica intrucat avea atat studii de specialitate cat si experienta pentru postul pe care il ocupa, fiind supusa unor proceduri de evaluare in momentul angajarii si dovedind faptul ca este dornica sa se perfectioneze din punct de vedere profesional.

Motivand in drept actiunea, contestatoarea a invocat dispozitiile art. 268 alin. (1) lit. A din codul muncii iar in dovedirea sustinerilor sale a depus la dosar inscrisuri in fotocopie.

Societatea intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, solicitand in dovedirea sustinerilor sale administrarea probei cu inscrisuri.

Examinand actele dosarului, Tribunalul a retinut urmatoarele:

Potrivit Deciziei  nr. 5130/16.11.2011 s-a dispus in temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii , incetarea  raporturilor de munca ale contestatoarei, angajata in functia de sef vanzari, potrivit Contractului Individual de Munca 3224/21.07.2011.

La litera L din acest contract partile au inserat o clauza potrivit careia perioada de proba este de 120 de zile calendaristice iar conform art. 31 alin. (3) din art. 279 pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta exclusiv printr-o notificare scrisa, fara preaviz, la initiativa oricareia dintre parti, fara a fi necesara motivarea acesteia. Prin urmare, neacordarea termenului de preaviz in cazul de fata nu poate fi sanctionata cu nulitatea deciziei de concediere, dispozitiile art. 75,78 din art. 279 nefiind aplicabile.

Daca in ceea ce priveste obligativitatea acordarii perioadei de preaviz se constata ca angajatorul nu este tinut de o astfel de obligatie in cazul in care a fost prevazuta in contractul individual de munca o perioada de proba, nu se poate sustine acelasi lucru atunci cand se vorbeste despre obligatia de a supune salariatul unei proceduri de evaluare profesionala, intrucat dispozitiile art. 63 alin. (2) din art. 279 (potrivit carora concedierea salariatului pentru motivul prevazut la art. 61 lit. d) poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, prin regulamentul intern), nu sunt inlaturate printr-o dispozitie legala expresa.

Prin urmare, chiar daca nu este obligat sa motiveze decizia de concediere, angajatorul este, totusi, tinut a dovedi instantei, atunci cand aceasta decizie este contestata, respectarea prevederilor art. 63 alin. (2) din art. 279 pentru ca altfel, masura sa ar avea un caracter discretionar si ar echivala cu acceptarea ideii ca atitudinea angajatorului nu poate fi cenzurata. Or, printre actele depuse la dosar de catre intimata  Prahova nu se afla inscrisuri dovedind evaluarea profesionala a contestatoarei anterior emiterii deciziei de concediere, desi potrivit art. 272 din codul muncii sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.

Constatand, in consecinta, incalcarea dispozitiilor art. 63 alin. (2) din art. 279 , incalcare sanctionata cu nulitatea, potrivit art. 78 din art. 279 , Tribunalul a anulat decizia nr. 5130/16.11.2011 si a dispus, in temeiul art. 80 din art. 279 , reintegrarea doamnei L. -E. M. pe postul detinut anterior concedierii, obligand intimata sa plateasca contestatoarei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.

Desi a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, contestatoarea nu a facut dovada efectuarii unor astfel de cheltuieli, motiv pentru care cererea sa a fost respinsa.

Impotriva acestei sentinte a promovat recurs intimata S. C. L. DI., recurs declarat si motivat in termen, legal scutit de plata taxei de timbru si inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. ...XX.

A fost criticata solutia primei instante sustinandu-se faptul ca aceasta a facut o interpretare gresita a dispozitiilor legale privind  incetarea contractului individual de munca  in timpul perioadei de proba, in speta nefiind aplicabil art. 63 alin. 2 Codul muncii , cu art. 31 alin. 3 care este o dispozitie legala expresa ce prevede un caz specific exceptional de incetare a unui contract individual de munca. Arata recurenta ca in cazul incetarii contractului de munca in timpul perioadei de proba nu este necesara nici cercetarea, nici evaluarea  prealabila a salariatului.

Intimata a depus intampinare, solicitand in esenta respingerea ca nefondat a recursului, cu motivarea ca hotararea judecatoreasca a fost pronuntata cu respectarea si aplicarea intocmai a prevederilor legale, in urma unei analize corecte a situatiei de fapt si de drept.

In recurs a fost administrata proba cu inscrisuri.

Examinand recursul prin prisma  motivelor invocate, a actelor si lucrarilor dosarului, a disp. art. 304, 3041  si 312 cod procedura civila Curtea a retinut urmatoarele:

Prin decizia a carei anulare s-a solicitat nr. 5130/16.11.2011 s-a dispus in temeiul disp. art. 61 lit. d Codul muncii incetarea contractului de munca a contestatoarei incepand cu data de 18.11.2011.

D. fiind caracterul formal al deciziei de concediere, fapt ce rezulta din reglementarea imperativa a dispozitiilor art. 79 Codul muncii , ce prevad ca in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere - Curtea nu poate avea in vedere apararea facuta in fata instantei de catre recurenta -  conform cu care contractul de munca ar fi incetat ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 31 alin. 3 Codul muncii .

Din acest  punct de vedere apare ca irelevanta  dezvoltarea motivelor concedierii contestatoarei  facute in fata instantei, cu referire la art. 31 alin. 3 Codul muncii atata vreme cat aceasta motivare nu se regaseste in cuprinsul deciziei de concediere.

Temeiul legal indicat in decizia contestata este acela al disp. art. 61 lit. d Codul muncii . Ori, conform  disp. art. 63 alin. 2  concedierea salariatului pentru motivul prevazut la art. 61 lit. d poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil    , in lipsa acestuia, prin regulamentul  intern.

Asadar, raportat la temeiul legal intocmit de emitentul deciziei - recurenta din prezenta cauza - Curtea constata faptul ca in mod corect  prima instanta a apreciat asupra neindeplinirii acestor  dispozitii, in sensul ca la dosar nu s-au depus inscrisuri dovedind evaluarea profesionala a contestatoarei anterior emiterii deciziei de concediere.

Pentru considerentele sus-aratate vazand disp. art. 312 Cod procedura civila a fost respins ca nefondat recursul.

S-a facut aplicarea disp. art. 274 Cod procedura civila fiind obligata partea cazuta in pretentii, in speta recurenta la plata catre intimata a cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocat.

Impotriva deciziei din recurs s-a formulat contestatie in anulare de catre S. C. L. DICOUNT SRL,invocandu-se in esenta:

- contestatoarea a aratat ca instanta de fond a interpretat in mod gresit dispozitiile legale privind incetarea contractului individual de munca in timpul perioadei de proba. Mai exact, in speta, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 63 alin. 2 din art. 279 si art. 31 alin. 3 care este o dispozitie legala expresa ce prevede un caz specific, exceptional de incetare a unui contract individual de munca.

D. urmare, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, instanta a schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, hotararea pronuntata de instanta de recurs fiind lipsita de temei legal si data cu aplicarea gresita a legii.

Temeiul in drept invocat a fost art. 318 alin. 1 teza a II a din C. pr. civ.

Contestatia este nefondata urmand a fi respinsa pentru cele ce succed:

Cu referire la motivul invocat de contestatoare si anume, omisiunea instantei de recurs de a cerceta toate motivele de casare sau modificare, trebuie inteles ca legiuitorul are in vedere exclusiv motivele de casare sau modificare (art. 304 pct. 1-9 Cod procedura civila) iar nu argumentele ce se circumscriu acestor motive. Or, instanta s-a pronuntat asupra motivelor invocate, retinand:

„D. fiind caracterul formal al deciziei de concediere, fapt ce rezulta din reglementarea imperativa a dispozitiilor art. 79 Codul muncii , ce prevad ca in caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere - Curtea nu poate avea in vedere apararea facuta in fata instantei de catre recurenta -conform cu care contractul de munca ar fi incetat ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 31 alin. 3 Codul muncii .

Din acest  punct de vedere apare ca irelevanta  dezvoltarea motivelor concedierii contestatoarei  facute in fata instantei, cu referire la art. 31 alin. 3 Codul muncii atata vreme cat aceasta motivare nu se regaseste in cuprinsul deciziei de concediere. „ (s. n.)

Contestatoarea este insa nemultumita de modul de solutionare a cererii de recurs (un veritabil recurs la recurs) ceea ce in mod evident nu poate face obiectul unei noi analize. De altfel, acesta este si opinia CEDO care a concluzionat ca „ . . . niciuna din parti nu are dreptul de a solicita o revizuire a unei hotarari definitive si obligatorii doar pentru a obtine o reaudiere si o noua decizie intr-o cauza. Atributia de revizuire a instantelor superioare ar trebui exercitata pentru corectarea erorilor judiciare, neindeplinirea justitiei, si nu pentru substituirea unei analize. Revizuirea nu poate fi tratata ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a avea doua puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv pentru reexaminare. Indepartarea de la principiul respectiv este justificata doar cand este impusa de circumstante cu caracter substantial si convingator …”(PRAVEDNAYA impotriva RUSIEI)- De remarcat ca  termenul de „revizuire” precizat de CEDO in aceasta decizie nu trebuie inteles ca acela prevazut de art. 322 C. Pr. Civ. ci ca o cale de atac promovata ulterior ramanerii irevocabile a unei hotarari. (termenul de definitiv-„definitife” in franceza-, este identic cu termenul de „irevocabil” in sistemul nostru de drept din prezent)

Va respinge, in consecinta contestatia.

In ce priveste cheltuielile de judecata, potrivit jurisprudentei CEDO, un reclamant poate obtine plata cheltuielilor de judecata doar in masura in care acestea apar ca reale si necesare si au un nivel rezonabil.” (paragraful 82 din cauza Ruianu impotriva Romaniei) In speta, fata de dispozitiile art. 274 alin. 3 din C. P. Civ., fata de obiectul cauzei -cale extraordinara de atac de retractare iar nu de reformare- si munca avocatului intimatei, Curtea apreciaza rezonabila suma de 1000 lei, ce se cuvine intimatei cu titlu de cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestatia in anulare promovata de contestatoarea  impotriva deciziei civile nr. 1666/1.10.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bacau in dosarul nr. ...XX in contradictoriu cu intimata M. L. E.,  ca nefondata.