Cabinet avocat Dreptul muncii

Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Neindeplinirea cerintelor prevazute de art.65 Codul Muncii

Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci cand acesta este suprimat din structura functional-organizatorica a angajatorului si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii, are o cauza reala cand are un caracter obiectiv si este serioasa cand are la baza studii temeinice vizand imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea . Angajarea, in timp ce procedura concedierii, pe motiv de desfiintare a postului, era in curs de definitivare, a altor doua persoane pe posturi identice celui desfiintat, in cadrul aceluiasi serviciu, precum si lipsa unei analize care sa vizeze imbunatatirea activitatii, eficientizarea costurilor, de natura a dovedi caracterul serios al reorganizarii, permit concluzia ca, in realitate, s-a urmarit indepartarea salariatului din cadrul societatii, din motive care tin de persoana salariatului, iar nu pentru motivele expres prevazute de art.65 din Codul Muncii, indicat ca si temei al concedierii. Prin sentinta civila nr.1535/16.02.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a respins ca neintemeiata actiunea formulata de contestatorul M.N. in contradictoriu cu intimata SC A.G. T. SA si a luat act ca parata nu solicita cheltuieli de judecata . In considerente a retinut ca reclamantul a fost salariatul paratei indeplinind functia de inginer order manager in baza unui contract individual de munca, pe durata nedeterminata. Prin dispozitia din 20.01.2010 intimata a dispus concedierea reclamantului in baza dispozitiilor art.65 al.1 Codul muncii incepand cu data de 17.02.2010, dupa expirarea termenului de preaviz de 20 de zile lucratoare de la data comunicarii deciziei, ca urmare a dificultatilor economice inregistrate de principalii clienti locali ai intimatei, scaderea semnificativa a pietei energetice in Romania datorita crizei economice, reducerea pe piata energetica a numarului de proiecte noi, anularea unor proiecte potentiale, suspendarea proiectelor in derulare si blocarea finantarii celor aflate in curs de executie, imprejurari care au generat scaderea volumului de activitate a serviciului Marketing si lipsa de justificare a mentinerii schemei de posturi. Retinand ca in cauza este vorba de o concediere individuala, instanta a constatat ca decizia de concediere emisa de intimata, concretizand o masura de desfacere a contractului individual de munca luata de angajator pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, trebuie sa fie deopotriva legala si temeinica, iar analizarea cerintelor de legalitate prevaleaza celor referitoare la temeinicia deciziei. In acest context, sub aspectul cerintelor de forma, art.74 din Codul muncii prevede ca decizia de concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului se comunica acestuia in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea, durata preavizului si lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul pe care salariatul l-a avut la dispozitie pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art.64 din Codul muncii. Instanta a apreciat ca decizia sus-mentionata este legala intrucat contine elementele obligatorii prevazute de art.74 Codul muncii. Astfel, decizia cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza masura luata, respectiv desfiintarea locului de munca ocupat de catre contestator ca urmare a restrangerii activitatii societatii din motive financiare. Masura desfiintarii postului din structura acestuia a fost reala, acesta nemaifigurand in noua organigrama si in statele de functii, ulterior datei de 17.02.2010. De asemenea, analizand statele de functii si organigramele anterioare si ulterioare concedierii reclamantului, instanta a constatat ca nu existau, la data concedierii, posturi vacante pe care putea fi incadrat reclamantul, tinand seama de studiile acestuia si experienta profesionala. Desfiintarea locului de munca al reclamantului a fost hotarata in mod statutar si fundamentata pe aspecte de natura economica si organizatorica. Sub acest aspect, nu sunt relevante datele legate de profitul inregistrat de societatea intimata, ci daca decizia de eficientizare a activitatii departamentului in cadrul caruia lucra reclamantul are la baza o cauza reala, neputandu-i-se cere unui comerciant sa intarzie luarea masurilor de reorganizare a activitatii pana in momentul in care incepe sa inregistreze pierdere economica. Or, din aceasta perspectiva, data fiind situatia invederata in decizia de concediere, si anume restrangerea pietei energetice in Romania si problemele in derularea contractelor deja incheiate, in contextul general al crizei economice, instanta a apreciat ca desfiintarea postului reclamantului a avut la baza o cauza reala si serioasa si ca desfiintarea locului de munca al reclamantului este efectiva, fiind indeplinite astfel conditiile prevazute de art.65 al.1 Codul muncii. Faptul ca reducerea si restructurarea postului a fost una efectiva si reala, este demonstrat si de faptul ca in prezent nici o alta persoana nu a fost angajata pe postul restructurat, ulterior datei de 20.01.2010. Decizia de restructurare a postului a fost justificata printr-o Nota de restructurare intocmita de seful serviciului implicat - Serviciul Marketing, emisa la cererea actionarului majoritar al societatii grupul A., document care a vizat o reorganizare prin comasare a serviciului Marketing si o restructurare a unui numar de 3 posturi esalonate in timp . Masura de restructurare a posturilor nu a fost singulara fiind insotita si de reducerea altor posturi din societate . In Nota de restructurare a serviciului Marketing din data de 22.12.2009, intocmita la cererea actionarului majoritar A., incercand sa eficientizeze activitatea societatii in raport de contextul economic din Romania, sunt aratate etapele de reorganizare a serviciului de marketing prin comasarea sa cu alte activitati conexe (Planificare - Planing si Lansare - OL) si aducerea sa de la un numar de 11 persoane initial la un numar de 7-8 pana in anul 2011 in functie de evolutia pietei energetice din Romania. In concluzie, intrucat a apreciat ca decizia de concediere contestata este temeinica si legala, instanta a respins ca neintemeiata contestatia formulata impotriva acesteia. Avand in vedere solutia pe cererea principala, instanta a respins si cererile accesorii privind reintegrarea si plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul. Impotriva acestei sentinte a declarat recurs motivat in termen legal recurentul M.N. In sustinerea recursului s-a aratat ca desfiintarea locului de munca al contestatorului M.N. nu a fost una efectiva si reala, intrucat, in mod gresit, prima instanta a apreciat ca postul contestatorului nu mai figureaza in noua organigrama si in statele de functii ulterior datei de 17.02.2010, cand, in realitate, desfiintarea postului contestatorului a fost luata odata cu intocmirea notei interne in data de 22.12.2009, in care se propune desfiintarea unui post de inginer si reorganizarea Serviciului Marketing . Astfel, la aceasta data de 22.12.2009, organigrama Serviciului Marketing nu cuprindea si pe inginerii C.l., D.N. si M.S., ingineri care au fost angajati de catre intimata, dupa cum urmeaza: d-na C.l. incepand cu data de 18.01.2010, iar dl. S.M. s d-na D.N., incepand cu 01.01.2010. Cele trei persoane angajate in luna ianuarie 2010, respectiv C.l., D.N. si M.S., au fost angajate, si nu transferate cum se sustine in intampinarea depusa de intimata. De altfel, in organigrama serviciului Marketing, in luna mai 2009, cu doar 7 luni inainte de data de 22.12.2009, cand a fost intocmita nota interna prin care se propunea desfiintarea postului de inginer al contestatorului si reorganizarea serviciului, era format din 4 angajati, respectiv M.N., M.L., R.N. si C.M., asa cum reiese din organigrama depusa la dosar din 12.05.2009. Serviciul OL cuprindea 2 angajati, respectiv pe S.M. si N.M., iar serviciul Planificare cuprindea doar un singur angajat pe T.D. In total, prin comasarea celor trei servicii, respectiv Marketing, OL si Planificare erau, in total, 7 angajati. Din organigrama depusa la dosar faza 2 (ultima) de restructurare, reiese ca organigrama serviciului Marketing si OL este compusa din 8 angajati, respectiv D.T., C.S., R.N., M.L., D.N., C.I., M.S. si M.N., cu un angajat in plus fata de organigramele celor trei servicii care existau la data de 22.12.2009, cand s-a hotarat prin Nota interna restructurarea si reorganizarea serviciului Marketing si desfiintarea postului contestatorului. Ce fel de restructurare si reorganizare efectiva si reala a facut intimata SC A.G.T. SA, cand dupa structurarea si reorganizarea serviciilor, faza 2 depusa la dosar, existau mai multi angajati, respectiv cu unul in plus, respectiv 8 angajati fata de 7 angajati, cati erau anterior datei de 22.12.2009. Este evident ca este o restructurare si reorganizare fictiva pentru a putea ascunde desfiintarea postului contestatorului. Prin urmare, se pune intrebarea ce fel de restructurare si organizare a Serviciului Marketing a hotarat intimata la data de 22.12.2009, cand in luna ianuarie 2010, in acest serviciu a angajat pe post de inginer nu mai putin de 3 persoane, care au derulat activitatea contestatorului M.N., care a fost trecut pe linie moarta, acesta din urma deruland atat contracte interne, cat si externe, contracte pe care intimata SC A.G. T. SA le deruleaza si astazi. La aceste activitati de derulare a contractelor pe plan intern si extern, contestatorul mai efectua analize cereri oferte, intocmire oferte, licitatii, primire comenzi, intocmire contracte, scrisori de garantie bancare, inchidere comenzi, incasari facturi de la clienti, marketing, instruire, diverse, etc. asa cum rezulta din fisa postului contestatorului, activitati pe care intimata sustine ca le desfasoara si cei trei angajati in luna ianuarie 2010. Desi aceste probe privind angajarea celor trei ingineri mentionati mai sus, dupa ce s-a aprobat nota interna din 22.12.2009 au fost administrate de prima instanta, depunandu-se copie de pe carnetele de munca ale acestor angajati, prima instanta nu a analizat sub nicio forma aceste probe in ceea ce priveste utilitatea lor in ansamblu probator al intregului dosar. Cu toate ca potrivit art.287 din Codul muncii intimata are obligatia sa dovedeasca temeinicia masurii reorganizarii prin restructurarea unui post de inginer order manager, determinata de reducerea pietei energetice si a numarului de proiecte noi, anularea unor proiecte potentiale, dificultatile economice inregistrate de principalii clienti, suspendarea proiectului in derulare si blocarea finantarii celor aflate in curs de executie, imprejurari care au generat scaderea volumului de activitate al serviciului marketing si lipsa de justificare a mentinerii schemei de posturi, sustineri care nu au fost dovedite in niciun fel, prin nicio proba existenta la dosarul cauzei. Mai mult, contestatorul M.N. a administrat in cadrul probei cu inscrisuri un extras de informatii din 28.07.2010 de la Registrul Comertului, din care reiese ca societatea a avut un profit semnificativ in anul 2009 fata de anul 2008, respectiv cifra de afaceri in anul 2008 a fost in cuantum de 31.059.826 lei, iar in 2009 - societatea a avut o cifra de afaceri in cuantum de 42.052.018 lei. In concluzie, recurentul considera ca daca intimata SC A.G. T. SA ar fi dorit o restructurare si o reorganizare a serviciului Marketing in vederea eficientizarii acestui serviciu si in vederea preintampinarii unor pierderi financiare, nu ar fi angajat in luna ianuarie 2010 trei ingineri care desfasoara aceeasi activitate ca cea a contestatorului in conditiile in care in Nota din 22.12.2009 au decis reducerea numarului de personal din cadrul Serviciului Marketing, serviciu care numara in luna decembrie 2009, 7 persoane . In luna ianuarie 2010, in cadrul serviciu au mai fost angajati inca 3 persoane, respectiv: C.l., D.N. si M.S., ajungandu-se astfel ca serviciul Marketing sa aiba o structura formata din 10 angajati. Dupa aproximativ o luna, respectiv in februarie 2010, conform organigramei faza 2 de restructurare depusa la dosar, intimata intentiona sa ajunga din nou la 7 angajati, acelasi numar pe care serviciul Marketing l-a avut in luna decembrie 2009. De altfel, in luna decembrie 2009, cand intimata a decis prin Nota Interna din 22.12.2009 restructurarea, cunostea faptul ca doi angajati care figurau in organigrama serviciului Marketing in decembrie 2009 urmau sa se retraga la pensie, asa cum rezulta din cererea depusa de numita C.M., care a inregistrat o cerere in acest sens la registratura intimatei, in data de 16.10.2009, precum si angajata S.M. care urma sa iasa la pensie in anul 2010, pentru limita de varsta. In aceste conditii, in care doi componenti ai serviciului Marketing urmau sa fie pensionati, eliberand astfel doua posturi, restructurarea unui alt post de inginer de catre intimata nu are o cauza reala si efectiva, ci una fictiva. De asemenea, intimata nu a facut dovada ca recurentul-contestator nu a detinut niciodata titulatura de order manager, titulatura atribuita la data intocmirii notei interne de restructurare din 22.12.2009 sau mai mult, titulatura de order manager local market, asa cum este mentionat de intimata in organigrama serviciului Marketing si OL actual. Prin urmare, recurentul considera ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, intrucat intimata nu a facut dovada temeiniciei motivelor care au determinat restructurarea postului contestatorului, obligatie care ii incumba, asa cum prevede art. 287 Codul muncii. Intimata SC A.G. T. SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata . In recurs a fost administrata proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse la dosar fisele de post ale angajatilor N.D., S.M., I. C., organigramele anterioare si ulterioare concedierii, certificat constatator privind date despre SC A.G. T. SA, eliberat de Oficiul Registrului Comertului, articole de presa, Raportul national pentru anul 2009 intocmit de Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei. Analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate, cat si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, Curtea gaseste recursul formulat ca fiind fondat, considerentele avute in vedere fiind urmatoarele: Criticile formulate de catre recurent vizeaza exclusiv netemeinicia deciziei de concediere, mai exact lipsa caracterul real si serios al desfiintarii postului ocupat. In consecinta, Curtea nu va analiza aspectele privind legalitatea deciziei de concediere, care nu au fost antamate in recurs. In ceea ce priveste temeinicia deciziei de concediere contestate, Curtea retine ca potrivit art.65 al.1 din Codul Muncii, cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiintarea locului de munca, desfiintare ce trebuie sa fie efectiva, reala si serioasa (art.65 al.2 din Codul Muncii) Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci cand acesta este suprimat din structura functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata in statul de functii si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii, are o cauza reala cand are un caracter obiectiv si este serioasa cand are la baza studii temeinice vizand imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea . In speta de fata, Curtea observa ca nu este indeplinita niciuna dintre conditiile mai sus enuntate. Decizia de concediere atacata a fost emisa la data de 20.01.2010, fiind fundamentata pe o nota intocmita la data de 22.12.2009 de seful Serviciului Marketing, prin care s-a propus reorganizarea acestui serviciu si desfiintarea unui post de inginer din cadrul acestuia. Postul reclamantului, de inginer order manager in cadrul serviciului marketing nu a fost suprimat din organigrama societatii. In realitate, la datele de 01.01.2010 si 18.01.2010, adica in timp ce concedierea reclamantului, pe motiv de desfiintare a postului, era in curs de definitivare, societatea a angajat alte doua persoane, si anume pe N.M.D. si pe I.M.C., pe posturi identice, in cadrul aceluiasi serviciu marketing, astfel cum rezulta din mentiunile efectuate in carnetele de munca ale acestora. Angajarea celor doua salariate era deja in planul angajatorului, inca de la momentul intocmirii notei de fundamentare a desfiintarii postului ocupat de reclamant, la data de 22.12.2009. Aceasta rezulta cu claritate din cuprinsul organigramei atasate acestei note de fundamentare, depusa la dosar chiar de catre angajator. La fila 38 fond se afla organigrama serviciului marketing existenta la data de 22.12.2009, in cuprinsul careia figurau deja, ca si cum ar fi fost angajate, salariatele N.M.D. si I.M.C., desi contractele lor de munca s-au semnat abia in ianuarie 2010. In organigrama propusa pentru faza I de restructurare, atasata aceleiasi note de fundamentare, figureaza suprimat postul ocupat de recurent, iar in organigrama propusa pentru faza a doua figureaza suprimat si postul ocupat de sotia recurentului reclamant, doamna M.C., despre care angajatorul cunostea ca urmeaza sa se pensioneze. La dosar exista dovada ca la data de 16.10.2009 salariata M.C. a solicitat angajatorului A.G. T. SA aprobarea incetarii activitatii, in conformitate cu Legea nr.19/2000, pentru pensionare anticipata. Din compararea fisei postului recurentului reclamant, semnata de acesta la data de 31.07.2009, cu fisele de post ale salariatelor angajate in ianuarie 2010, care se regasesc la filele 23-29, 33-39 din dosarul de recurs, se poate observa cu usurinta ca atributiile sunt identice, in cazul celor doua noi posturi infiintate fiind facute niste mentiuni suplimentare, cu privire la atributii legate de piata externa. Pe de o parte, din fisa postului recurentului reclamant rezulta ca acesta avea atributii privind activitatea de ofertare-contractare-vanzare atat pentru piata locala, cat si pentru piata externa, asadar o sfera chiar mai larga de atributii . In consecinta, Curtea va inlatura apararile intimatei parate, in sensul ca persoanele nou angajate ar fi avut o alta specializare, urmand a se ocupa numai de piata externa. Pe de alta parte, chiar daca in fisa postului recurentului reclamant ar fi existat mentiuni exprese in sensul ca ar fi avut exclusiv atributii legate de piata interna (care, insa, nu exista asa cum s-a aratat mai sus), criteriul segmentului de piata tot nu ar fi fost unul determinant pentru a se aprecia ca postul desfiintat si posturile nou infiintate nu ar fi similare. In realitate, atributiile descrise pe larg in fisele de post sunt identice, activitatile desfasurate fiind aceleasi, si in cazul clientilor interni si in cazul celor externi. Impartirea angajatilor pe aceste segmente de piata constituie, in cazul de fata, doar un criteriu pentru diviziunea muncii intre salariatii din acelasi compartiment functional. Mai mult decat atat, recurentul contestator a detinut functia de sef serviciu marketing pana la data de 29.06.2009, cand a fost inlocuit cu domnul T.D. Or, in aceasta calitate, a coordonat intreaga activitate a serviciului, adica tot ceea ce presupune activitatea de ofertare-contractare-vanzare atat pentru piata locala, cat si pentru piata externa. Si din aceasta perspectiva se poate observa ca apararea angajatorului, fundamentata pe lipsa specializarii reclamantului in relatiile cu clientii externi, este neintemeiata. Nu este indeplinit nici caracterul obiectiv al reorganizarii sau cauza reala a acesteia. Angajatorul s-a aparat pe intreg parcursul procesului ca, prin aceasta masura, se realizeaza economii semnificative la bugetul de salarii, data fiind scaderea cererii pe piata interna si lipsa sau diminuarea unor comenzi. Daca postul ar fi fost suprimat definitiv din structura organizatorica a societatii, o astfel de motivatie ar fi putut fi primita. In speta, insa, in paralel cu procedura de desfiintare a postului ocupat de reclamant, parata a infiintat alte doua posturi in cadrul aceluiasi serviciu, salarii nou angajati fiind remunerati cu salarii in cuantum de 4.837 lei si 6246 lei. In consecinta, societatea nu a urmarit niciun moment efectuarea de economii la bugetul de salarii, ci indepartarea reclamantului din societate, masura concedierii fiind indreptata evident impotriva persoanei, fara vreo legatura cu postul ocupat de aceasta. Cat despre caracterul serios al reorganizarii, din actele de la dosar rezulta ca aceasta nu a avut la baza nicio analiza care sa vizeze imbunatatirea activitatii, eficientizarea costurilor, etc., ci o simpla propunere a sefului serviciului marketing, domnul T.D., care a apreciat ca se impune desfiintarea postului ocupat de catre recurentul reclamant, pe motiv ca s-a inregistrat o scadere semnificativa a nivelului cererii pe piata lucrarilor in domeniul energetic. Nu exista niciun act decizional al conducerii societatii din care sa rezulte ca s-a analizat aceasta propunere, ca s-a aprobat un plan de reorganizare a activitatii societatii, ca masura desfiintarii postului ocupat de recurent ar fi fost apreciata de conducerea societatii ca fiind oportuna sau ca ar fi apta sa conduca la atingerea obiectivului urmarit. Intre simpla propunere facuta de seful serviciului si emiterea deciziei de concediere nu exista niciun act intermediar, ceea ce contureaza lipsa caracterului serios al reorganizarii. Hotararea asociatului unic din data de 15.12.2009, prin care se aproba restructurarea planificata a activitatii societatii (filele 183-185 dosar fond) se refera exclusiv la A.P. Romania SRL, societate distincta din cadrul grupului, la dosar neexistand niciun act care sa vizeze restructurarea angajatorului din speta de fata, si anume A.G. T. SA. Mai mult decat atat, in aceasta hotarare se mentioneaza ca se preconizeaza desfiintarea unui numar de 360 de posturi, salariatii urmand a fi concediati, cu exceptia celor care vor ocupa posturile nou create in cadrul Local Service Center si a celor oferite in cadrul A.G. T SA. Aceasta hotarare cuprinde si anexa in care este redata situatia posturilor supuse concedierii. Indicii privind caracterul nereal al desfiintarii postului ofera si alte probe administrate in cauza. Propunerea noului sef al serviciului marketing, numit in locul reclamantului, de a se desfiinta chiar postul pe care acesta din urma il ocupa, a survenit in contextul in care s-a incercat anterior concedierea disciplinara a recurentului reclamant, demers abandonat, insa, de angajator, din motive care nu fac obiectul spetei. A fost demarata si procedura cercetarii disciplinare, recurentul reclamant fiind convocat sa se prezinte in acest scop la data de 12.10.2009. Referatul cu propunere de desfacere disciplinara a contractului de munca a fost intocmit tot de catre T.D., seful serviciului marketing, care a apreciat ca se impune concedierea reclamantului, pentru anumite fapte pe care le-a calificat ca fiind abateri disciplinare. Din situatia de fapt mai sus expusa, se poate trage concluzia ca nu a avut loc o desfiintare a postului ocupat de recurentul reclamant, in sensul si in conditiile art.65 Codul muncii, ci s-a incercat inlocuirea reclamantului cu alte persoane, care au fost selectate pentru a fi salvate de la procedura concedierii colective desfasurate la nivelul altei societati din grup, si anume A.P. Romania SRL. Atat N.D., cat si I.M. au fost angajate anterior in cadrul A.P. Romania SRL, iar prin hotararea din 15.12.2009, s-a decis preluarea acestora in cadrul SC A.G. T SA, acesta fiind motivul pentru care seful serviciului marketing, T.D., le inclusese deja in organigrama existenta la data de 22.12.2009, atasata propunerii de desfiintare a postului ocupat de reclamant, desi acestea s-au angajat abia in luna ianuarie 2010. O astfel de preluare de salariati intre societatile din grup este de inteles, dar noii angajati nu pot ocupa decat posturile vacante, nu posturile altor salariati. Rezulta, asadar, ca s-a urmarit indepartarea reclamantului din cadrul societatii parate, din motive care tin de persoana salariatului, si nu pentru motivele expres prevazute in art. 65 Codul muncii, indicat ca si temei al concedierii. Fata de aceste considerente, retinand caracterul netemeinic al deciziei de concediere, Curtea va admite recursul, iar in baza art.312 Cod procedura civila raportat la art.304 pct. 9 Cod procedura civila, va modifica hotararea atacata, in sensul ca va admite contestatia formulata de reclamant. Se va dispune anularea deciziei de concediere, iar in baza art. 78 din Codul muncii parata va fi obligata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii pana la efectiva reintegrare. Totodata, se va dispune obligarea paratei la reintegrarea contestatorului in postul si functia detinute anterior. In calitate de parte cazuta in pretentii, conform art.274 Cod procedura civila, parata va fi obligata si la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamant, in cuantum de 2.000 lei la fond si 2.000 lei in recurs, reprezentand onorariul aparatorului ales.

Citeste mai multe despre: