Cabinet avocat Dreptul muncii

Conform art. 65 C. muncii, concedierea individuala pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi dispusa numai ca urmare a desfiintarii locului de munca ocupat de salariat determinata de dificultati economice, transformari tehnologice sau  reorganizarea activitatii.

 Totodata, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
In cazul concedierii pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, instanta poate sa verifice doar daca desfiintarea locului de munca are o cauza reala si serioasa, dar si daca selectarea personalului s-a facut dupa criterii prestabilite. Instanta de judecata nu poate cenzura criteriile prestabilite in programul de restructurare si in proiectul de concediere colectiva, stabilirea criteriilor de selectare a personalului fiind o apreciere libera a angajatorului.
Prin cererea înregistrata pe rolul acestui tribunal sub nr. 2977/98/2011 la data de 12.07.2011 reclamanta D.R.  a chemat in judecata pe parata SNTFM – „CFR MARFa” SA pentru ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta în cauza instanta sa dispuna anularea deciziei de concediere nr. A13/2342/08.06.2011, emisa de parata, reintegrarea reclamantei  pe postul detinut anterior, obligarea paratei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de munca si pana la efectiva reintegrare, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamanta arata ca decizia de concediere a fost adoptata cu încalcarea prevederilor art. 74 al. 1 lit. d C muncii întrucat în decizie nu sunt enumerate toate locurile de munca disponibile din unitate. Maia arata reclamanta ca decizia a fost emisa cu încalcarea ordinii de prioritate la concediere întrucat masura ar fi trebuit sa afecteze numai în ultimul rand pe femeile care au în îngrijire copii…, pe întretinatorii unici de familie, or acest aspect nu a fost avut în vedere de catre parata.
In dovedire solicita proba cu înscrisuri si martori.
In drept, îsi întemeiaza cererea pe disp. art.  274 rap la art. 74 si 64 din Codul muncii .
Cererea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 din Legea nr. 146/1997.
Parata a depus întampinare prin care solicita respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiata. Ca urmare a aplicarii masurilor de restructurare si reorganizare, au fost desfiintate o parte din posturile de casieri din statia CF Slobozia Veche, ramanand la data de 08.07.2011 numai 2 posturi de natura celui ocupat de reclamanta. Criteriile avute în vedere la concedierea reclamantei sunt cele prevazute în art. 60 al. 6 din Contractul Colectiv de Munca al CFR Marfa SA, tinandu-se seama de pregatirea profesionala în functia de casier atat superioara, cat si suplimentara celei necesare postului detinut de fiecare salariat, de cazurile sociale.
La termenul de astazi reclamanta nu a mai sustinut exceptia nulitatii absolute a deciziei de concediere întemeiata pe dispozitiile art. 74 al. 1 lit. d C muncii, astfel ca instanta nu o va mai analiza.
Din actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele:
Intre parti s-a încheiat contractul individual de munca nr. 1643/1999 în temeiul caruia reclamanta a ocupat functia de casier CF. Prin decizia nr. A13/2042/08.06.2011 parata a dispus  încetarea contractului individual de munca al reclamantei în temeiul art. 65 alin. 1 din art. 279 .
Conform art. 65 C. muncii, concedierea individuala pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi dispusa numai ca urmare a desfiintarii locului de munca ocupat de salariat determinata de dificultati economice, transformari tehnologice sau  reorganizarea activitatii. Totodata, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
In cazul concedierii pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, instanta poate sa verifice doar daca desfiintarea locului de munca are o cauza reala si serioasa, dar si daca selectarea personalului s-a facut dupa criterii prestabilite. Instanta de judecata nu poate cenzura criteriile prestabilite in programul de restructurare si in proiectul de concediere colectiva, stabilirea criteriilor de selectare a personalului fiind o apreciere libera a angajatorului.
Facand aplicabilitatea acestor dispozitii legale la situatia de fapt analizata anterior, tribunalul constata ca desfiintarea celor 3 posturi de casier CF de la Statia CF Slobozia Veche a avut o cauza serioasa determinata de dificultatile economice ce au generat necesitatea reorganizarii paratei, dar si o cauza reala si efectiva, locul de munca aferent postului de natura celui ocupat de reclamanta fiind desfiintat, acesta nu se mai regaseste in organigrama si statul de functii al Statiei CF Slobozia. Potrivit Statului de functii al statiei CF Slobozia Veche aplicabil la data de 01.01.2011 (fila 167) rezulta ca în cadrul acestei statii exista un numar de 3 posturi de casier CF. Prin Statul de functii aplicabil cu data de 08.07.2011 ( fila 161) s-a redus numarul de posturi de casier CF la 2.
In cele ce urmeaza, tribunalul va analiza daca selectarea reclamantei pentru a o concedia s-a facut in conformitate cu criteriile proiectului de concediere colectiva si  contractului colectiv de munca aplicabil.
Intrucat concedierea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 65 din C muncii, decizia nu trebuia sa cuprinda si lista locurilor de munca disponibile din unitate, conform art. 74 al. 1 lit. d C muncii, în acest sens pronuntandu-se Inalta Curte de Justitie si casatie în solutionarea unui recurs în interesul legii (Decizia 6/2011).
Din sustinerile reprezentantului paratei de la termenul de astazi  rezulta ca la disponibilizare au fost avute în avute în vedere studiile celor 3 salariate care ocupau postul de casier CF, notele obtinute de acestea la evaluarile profesionale periodice si daca acestea au sau nu copii în întretinere. Instanta constata ca toate au copii în întretinere, figurand cu acestia înscrisi în fisele fiscale, reclamanta fiind si unic întretinator de familie.
Potrivit sentintei civile nr. 2255/03.09.2008 a Judecatoriei Slobozia, reclamanta a divortat, fiindu-i încredintata spre crestere si educare minora MEA. Chiar daca în anul 2009 si 2010 fiica reclamantei a obtinut venituri conform adeverintelor de venit emise de DGFP Ialomita (fila 64), nivelul acestora este foarte mic raportat la un an calendaristic. Astfel, în anul 2009, venitul pe întreg anul a fost de 112 lei, iar în anul 2010 de 2383 lei, aproximativ 198,58 lei/luna. In anul 2011, fiica reclamantei nu a mai obtinut venituri impozabile conform înscrisului aflat la fila 63. Instanta constata ca  veniturile obtinute de fiica reclamantei sunt scazute si ca aceasta este studenta, fiind deci în continuarea studiilor, avand nevoie de sustinerea financiara a reclamantei, iar în anul 2011 cand reclamanta a fost disponibilizata fiica sa nu a mai obtinut nici un fel de venituri.  
Desi parata a retinut la luarea masurii disponibilizarii ca salariata SM are studii superioare, la dosar nu se regaseste nici un înscris în acest sens. In schimb, reclamanta a depus adeverinta nr. 1013/22.07.2009 (fila 179) din care rezulta ca a absolvit Facultatea de Stiinte Economice, Juridice si Administrative, Specializarea Finante Banci, promotia 2009. De asemenea, pentru cealalta salariata care nu a fost disponibilizata, NPA, parata a depus diploma de licenta (fila 205) din care rezulta ca a absolvit cursurile Facultatii de Management Financiar Contabil, promotia 2009.
In ceea ce priveste rezultatul evaluarilor profesionale ale celor 3, instanta constata ca în anul 2009 reclamanta a obtinut nota 8,18, la fel ca si NPA, iar SM a obtinut nota 7,37 (fila 210). In anul 2010, reclamanta a avut nota cea mai mare, 8,95, iar celelalte doua salariate care nu au fost disponibilizate au avut note mai mici decat ea, respectiv amandoua au avut aceeasi nota, 8,67.
Prin urmare, instanta constata ca parata nu a respectat criteriile minimale de selectare a personalului propus pentru disponibilizare. Astfel, unul dintre criterii se referea la salariatii care nu au alta forma de calificare sau pregatire profesionala suplimentara celei necesare postului pe care îl ocupa. Instanta constata ca reclamanta are o astfel de pregatire, urmand cursurile Universitatii Romane de Stiinte si Arte „Gheorghe Cristea”, Facultatea de Stiinte Economice, Juridice si Administrative, Specializarea Finante Banci, promotia 2009, spre deosebire de una dintre salariatele (SM) care nu a fost disponibilizata si care nu are o astfel de pregatire. De asemenea, rezultatele obtinute de reclamanta la evaluarile profesionale din anii 2009, 2010 au fost mai bune decat ale celorlalte doua salariate nedisponibilizate, fiind deci nerespectat un alt criteriu minimal de selectare, respectiv cel care se refera la salariatii care au obtinut rezultate slabe la verificarea profesionala periodica.
In aceste conditii, instanta va dispune anularea deciziei nr.  A13/2342 din data de 08.06.2011 emisa de parata, respectiv reintegrarea reclamantului  în functia avuta anterior emiterii deciziei nr. A13/2342 din data de 08.06.2011 (casier CF) si va obliga parata catre reclamanta la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta începand cu data emiterii deciziei de concediere si pana la efectiva reîncadrare.
In temeiul art.36 din Regulamentul de Ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse in motivarea prezentei hotarari.