Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului T. sub nr. .../08.02.2013, reclamantul A. I. a chemat in judecata parata SN A. International Timisoara T. V. SA, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea Deciziei de concediere nr. 218/06.11.2012, inmanata sub semnatura la data de 07.01.2013, prin care s-a decis concedierea reclamantului, incepand cu data de 07.01.2013, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea contestatiei, reclamantul arata ca a fost angajatul paratei din data de 01.05.1991, contractul individual de munca incetand din initiativa angajatorului, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.

In toamna anului 2012, cu ocazia schimbarii conducerii, in cadrul paratei, au avut loc mai multe angajari, simultan cu concedierea reclamantului si a altor 32 de colegi. In mod nefiresc, a fost concediat reclamantul, o persoana calificata, cu 20 de ani vechime in munca, in aceeasi situatie fiind si colegi de-ai sai, fiind pastrati pe posturi angajati recent, care in multe cazuri nu detin permise de conducere aferente categoriei, studii aferente etc.

Reclamantul apreciaza ca, in realitate este vorba de o concediere colectiva, care a fost „deghizata” in concedieri individuale prin pretinse desfiintari de post. Sub acest aspect, nu a fost respectata legislatia muncii referitor la concedierile colective, fiind incalcate atat drepturile reclamantului cat si ale colegilor sai. Postul reclamantului presupunea conducerea autobuzului de la terminalul aeroportuar la aeronava si retur (imbarcare/debarcare), aferent fiecarui zbor ce se efectua pe A. Timisoara, munca sa fiind in ture de zi/noapte etc. Pentru a asigura serviciul de permanenta este nevoie de un numar minim de personal care sa acopere toate cele 4 ture, activitatea fiind in „foc continuu” 24 de ore din 24, inclusiv personal de rezerva pentru acoperirea concediilor de odihna, a concediilor medicale etc.

Reclamantul arata ca au fost angajate persoane cu functii similare cu a sa, fara experienta, care au beneficiat de salarii mai mari decat ale sale si fara specializarea in operator handling, ceruta de post alaturi de calificarea de sofer transport persoane, categoria D.

Pentru aceste motive, solicita admiterea contestatiei.

In drept, a invocat dispozitiile art. 112 C. proc. civ., Codul muncii .

A atasat, in copie, decizia contestata.

Parata a formulat intampinare, solicitand respingerea contestatiei ca fiind netemeinica, nelegala si nefondata, cu mentinerea deciziei de concediere ca fiind temeinica si legala, pentru urmatoarele argumente:

In data de 07.08.2012 a avut loc sedinta consiliului de administratie al S. N. A. International Timisoara - T. V. S. A., (PV NR 7/07.08.2012 pct. 9) prin care s-a aprobat noua organigrama si statul de functii asa cum a fost prezentat prin memoriul nr. 5835/02.08.2012 in acord cu cerintele operationale ale aeroportului si constrangerile bugetare. Bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul 2012 este aprobat prin HG 736/2012, care prevede o suma fixa alocata pentru cheltuieli cu salariile si care este fundamentat pentru un numar mediu de salariati la sfarsitul anului 2012 pentru 260 de persoane. In conditiile in care organigrama S. N. A. International Timisoara - T. V. S. A., asa cum a fost aprobata Hotararea Consiliului de Administratie Nr. 2/18.05.2011 avea prevazuta un numarul 272 de posturi aprobate in 2011 prin HG 172/2011,

Pentru anul 2012, numarul prognozat de personal la finele anului este de 263 de salariati, conform HG 736/2012.

In urma evaluarii situatiei economico financiare pe perioada primelor sase luni pe anul 2012 s-a constatat un deficit substantial la bugetul de salarii prevazut pe anul 2012 in acest sens a fost necesara recuperarea deficitului constatat la capitolul salarii in baza evolutiei pe primele sase luni ale anului 2012. In acest sens s-a aprobat Decizia nr. 4 din 7.08.2012 cu privire la aprobarea noii organigrame in vederea incadrarii in parametrii stabiliti de HG 736/2012 privind bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2012 si a numarului prognozat de personal la finele anului. Legiuitorul a lasat la latitudinea angajatorului sa faca selectia acelor posturi pe care sa le desfiinteze, in cazul in care apreciaza ca aceasta masura duce la eficientizarea activitatii.

Asa cum a statuat si jurisprudenta in materie - CA. C., Sectia civila, minori si familie litigii de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 561/R din 30 iunie 2008, in Jurindex - Instanta nu poate decat sa verifice daca desfiintarea locului de munca este efectiva, adica daca postul este suprimat din statul de functii, daca are caracter obiectiv, fiind independenta de factori subiectivi care au legatura cu persoana angajatului, precum si daca acele dificultati economice invocate ca temei al concedierii impun cu adevarat reducerea acelui loc de munca.

Daca prin Decizia nr. 4 din 7.08.2012 se apreciaza ca reorganizarea societatii implica si reducerea posturilor, instanta trebuie sa tina cont de aceasta decizie atunci cand analizeaza contestatia in virtutea principiului disponibilitatii consacrat de art. 129 alin 5 din C proc civ iar elaborarea si aplicarea strategiei de reorganizare este strict atributia angajatorului.

„Instanta de dreptul muncii nu are competenta sa analizeze aspectele de eficienta economica sau dificultatile economice prin care trece o societate.

Singurele aspecte pe care le analizeaza instanta investita cu contestatie la decizia de desfacere a unui contract de munca sunt cele legate strict de respectarea legii, in ce priveste raportul de munca dintre salariat si angajator, si nicidecum activitatea economica a societatii”.

In ceea ce priveste intemeierea reclamantului pe dispozitiile art. 68 si urm din C muncii acestea nu sunt aplicabile intrucat „Prin concediere colectiva se intelege concedierea, intr-o perioada de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu tin de persoana salariatului, a unui numar de  cel putin 10% din salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 100 de salariati, dar mai putin de 300 de salariati;” ori in cazul de fata ca a avut loc o concediere individuala, in intelesul prevazut de art. 65 art. 279 , iar nu o concediere colectiva, in sensul art. 68 art. 279 . Deoarece, in perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013 adica in 62 de zile au fost efectuate 9 concedieri a salariatilor printre care si reclamantul si reprezentand mai putin de 10% din totalul de 272 adica mai putin de 27 de salariati, nu reprezinta concediere colectiva in conformitate cu art. 68 alin 1 lit. b, incadrandu-se in prevederile art. 65 alin 1 si art. 66 teza concediere individuala din art. 279

Ca atare reclamantul si-a intemeiat gresit contestatia pe prevederile art. 68 si urm din C muncii privind concedierea colectiva, in speta de fata fiind aplicabile concedierii individuale pentru motive ce nu tin de persoana salariatului iar sanctiunea nulitatii absolute invocata de reclamantul nu se aplica in speta de fata.

Desfiintarea postului de operator handling din cadrul compartimentului Handling din subordinea directiei Operationale are un caracter real efectiv si serios deoarece locul de munca este desfiintat din statul de functii. In urma evaluarii activitatii directiei Operationale efectuata impreuna cu conducatorul directiei s-a ajuns la urmatoarele la concluzia ca din cadrul compartimentului Handling se vor desfinta 7 posturi: 3 posturi de operator handling, 1 post de agent transporturi. 2 posturi de manipulant marfa, 1 post de femeie de serviciu (conform memoriului adresat Consiliului de Administratie). In acest sens desfiintarea postului de operator handling are un caracter real efectiv si serios deoarece S. N. A. International Timisoara - T. V. S. A. a fost nevoit sa reduca numarul de posturi din motivul real si obiectiv al dificultatilor economice. Cauza este mai mult decat serioasa deoarece o continuare a activitatii sub forma organigramei anterioare ar fi condus la imposibilitatea platii salariilor tuturor angajatilor pe lunile noiembrie si decembrie 2012.

Angajatorul are dreptul de a-si organiza activitatea in functie de necesitati, in scopul rentabilizarii, fara insa a se intelege ca interesul salariatului primeaza asupra celui al angajatorului. Instanta nu este chemata sa analizeze legalitatea unei concedieri doar prin prisma motivelor invocate de salariat, ci si din punctul de vedere al angajatorului, care are dreptul de a-si organiza activitatea in scopul obtinerii de profit. Un post poate fi desfiintat daca nu este indispensabil unei societati comerciale. Nu se poate nega dreptul societatii comerciale de a face schimbari la nivel organizatoric, schimbari care implica inclusiv concedieri.

Din moment ce angajatorul, singurul in masura sa aprecieze asupra modalitatii de functionare a investitiei sale, dovedeste ca desfiintarea postului este consecinta reorganizarii activitatii, decisa in baza unei strategii de reorganizare avand ca obiectiv rentabilizarea societatii, inclusiv prin reducerea cheltuielilor de personal, cauza este reala si serioasa, iar concedierea este temeinica si legala.

In drept, parata a invocat dispozitiile art. 115-118 C. proc. civ.

A atasat, in copie, Proces verbal nr. 7/2012, Decizia Consiliului de Administratie nr. 4/2012, adresa nr. 5385/2012 cuprinzand propunerea de reproiectare a structurii organizatorice, adresa nr. .../2012, emisa de I. T. M. T., contract individual de munca al reclamantului, informare de preaviz si dovada comunicarii acesteia, Decizie nr. 218/2012, adresa nr. 7474/2012, stat de functii, evidenta deciziilor de concediere emise in perioada septembrie 2012 - ianuarie 2013, practica judiciara, Analiza financiara la data de 31.12.2012.             Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:

Reclamantul a fost angajatul paratei in functia de Operator Handling pana la data de 07.01.2013, cand acesta a fost concediat in temeiul dispozitiilor art. 65 alin. 1 din art. 279 prin Decizia nr. 218/06.11.2012.

Motivul concedierii a fost cel al reorganizarii unitatii parate in temeiul Deciziei Consiliului de Administratie nr. 4/07.08.2012, hotarare care a avut la baza Memoriul nr. 5385/02.08.2012, prin care s-a propus desfiintarea  unor posturi  si modificarea organigramei si a statului de functii al societatii parate, avandu-se in vedere si bugetul de venituri si chetuieli aprobat pentru AIT-TV pe 2012 prin HG nr. 736/2012 .

Instanta retine ca in cadrul societatii parate s-a efectuat o reorganizare, luandu-se hotararea de desfiintare a unor posturi din cadrul unitatii, printre care si cel al reclamantului,  astfel Consiliul de Administratie a emis Decizia nr. 4/07.08.2012 prin care s-a aprobat noua organigrama in vederea incadrarii in parametrii stabiliti de HG nr. 736/2012 privind bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2012.

Din analiza deciziei contestate, instanta constata ca aceasta a fost emisa cu respectarea obligatiei impuse de art. 65 si urm. art. 279 , fiind respectat dreptul de preaviz prevazut de art. 75 din art. 279 si cuprinzand toate mentiunile stabilite, sub sanctiunea nulitatii, prin art. 76 art. 279 .

Sustinerea reclamantului ca in realitate a avut loc o concediere colectiva nu poate fi insusita de instanta deoarece conform prevederilor art. 68 alin. 1 si 2  din Codul muncii , prin concediere colectiva se intelege concedierea, intr-o perioada de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu tin de persoana salariatului, a unui numar de: b)cel putin 10% din salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 100 de salariati, dar mai putin de 300 de salariati;

La stabilirea numarului efectiv de salariati concediati colectiv, potrivit alin. (1), se iau in calcul si acei salariati carora le-au incetat contractele individuale de munca din initiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana salariatului, cu conditia existentei a cel putin 5 concedieri.

Din dispozitiile legale de mai sus, tribunalul retine ca, pentru a opera concedierea colectiva, este necesar ca, intr-o perioada de 30 de zile calendaristice sa fie  concediati din unul sau mai multe motive care nu tin de persoana salariatului, a unui numar de cel putin 10% din salariati.

A. International Timisoara - T. V. avea un numar de 274 angajati, iar  in perioada de 30 de zile in care a fost concediat reclamantul, 04.12.2012 - 07.01.2013 paratul a emis 9 de decizii de incetare a contractului de munca din motive neimputabile salariatilor, asa cum rezulta din nota nr. 2154/25.02.2013 emisa de parata, astfel ca angajatorul nu a dispus concedierea a cel putin 10% din numarul angajatilor institutiei pe o perioada de 30 de zile calendaristice, anterioare sau ulterioare desfacerii contractului de munca al reclamantului.

Prin urmare, nefiind indeplinita conditia obligatorie a concedierii a cel putin 10% din numarul angajatilor institutiei pe o perioada de 30 de zile calendaristice raportat la numarul total de posturi al angajatorului, nu s-a produs o concediere colectiva in sensul prevazut de art . 68 Codul muncii , ci este vorba despre o concediere individuala,  situatie in care tribunalul nu va analiza respectarea procedurii prevazuta de art. 69-72 art. 279 , aceasta nefiind incidenta in cauza.

Sustinerea reclamantului ca parata a emis un numar de 32 decizii de concediere, numar care este superior procentului de 10% din numarul salariatilor astfel cum este prevazut in cuprinsul art. 68 alin. 1 lit. b din art. 279 nu poate fi retinuta, deoarece textul de lege impune conditia ca salariatii sa fie concediati efectiv pe o perioada de 30 de zile calendaristice, anterioare sau ulterioare desfacerii contractului de munca al reclamantului, conditie neindeplinita in cauza.

In concluzie, tribunalul constata ca decizia contestata este legala, iar  analizand si temeinicia acesteia constata ca parata a stabilit corect in cuprinsul deciziei motivele care au condus la desfiintarea locul de munca ocupat de reclamant, fiind aplicabile prevederile  art. 65 alin. 1 din  art. 279 .

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 65 alin. 2 din Codul muncii , desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza serioasa si reala.

Cauza este reala cand prezinta un caracter obiectiv, adica este impusa de motive independente de buna sau reaua credinta a angajatorului  si este serioasa cand se impune din necesitatile evidente privind imbunatatirea activitatii.

Disponibilizarea reclamantului s-a facut in concordanta cu Decizia Consiliului de Administratie nr. 4/07.08.2012, hotarare care a avut la baza Memoriul nr. 5385/02.08.2012 si prin care s-a propus desfiintarea  unor posturi  cu modificarea organigramei si a statului de functii al societatii parate, avandu-se in vedere si bugetul de venituri si cheltuieli stabilit prin HG nr. 736/2012.

In ce priveste postul pe care l-a ocupat reclamantul, din statul de functii al serviciului handling serviciul deservire aeronave la data de 15.02.2013 rezulta ca au fost  suprimate mai multe posturi printre care si cel al reclamantului , conditia de legalitate impusa de lege ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa fiind indeplinita in conditiile in care parata a facut dovada ca datorita obligatiei de a se incadra in limitele stabilite de HG nr. 736/2012 privind bugetul de venituri si cheltuieli, a fost nevoita sa ia masuri de desfiintare a postului detinut de reclamant.

Pentru aceste considerente, constatandu-se ca Decizia nr. 218/06.11.2012 contestata este temeinica si legala, se va respinge ca neintemeiata contestatia impotriva acesteia. In baza art. 274 Cod procedura civila  cheltuielile de judecata solicitate de catre reclamant nu pot fi acordate, intrucat prin solutia dispusa este considerat ca fiind cazut in pretentii si se va lua act ca parata nu a solicitat astfel de cheltuieli.

PENTRU ACESTE  MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge  contestatia formulata de reclamant A. I., cu domiciliul in Timisoara,,, in contradictoriu cu parata SN A. International Timisoara T. V. SA, cu sediul in comuna Ghiroda,, jud. T.